Normal life?Impossible//IN CURS DE EDITARE//

Capitolul patruzeci

   Vag aud niște țipete ce mă fac sa tresar .Ochii mei roșii se deschid ușor .Gresia rece ,pătată pe alocuri cu sânge ,mă întâmpina indicandu-mi ca iar am adormit in baie.
  Nu e prima dată când fac asta ,dar acum balta de sângele pierdut din cauza lamelor este mai mult decât obișnuiam sa las sa curgă . Ma ridic prividu-mi fata mânjită in oglindă .
   Îmi sprijin mâinile de chiuvetă . Tremur  ,iar durerea rănilor înconjurate acum de sânge uscat se face prezenta . Capul mă doare îngrozitor si nu țin minte când am fost ultima dată intr-o așa stare.
   Anunțurile din seara antecedentă îmi revin odată cu lacrimile.

   -Liam,de ce naiba ai făcut asta? De ce ne distrugi pe amândoi simultan ?

Îmi ascund capul in brațe . Suspinam adânc încercând sa mi reglez respirația .

  -Am avut de atâtea ori ocazia sa mor ,dar totuși cineva a vrut sa rămân in viață .Sa rămân in viata pentru a fi lovită din nou de furtună .

   Corpul îmi era slăbit. Așteptam doar ca semnele vitale sa încetinească si sa cad pe podea .

  -Sunt o criminală .Sunt o criminală si o lașă .

  In momentul când simțeam ca orice urmă de putere a dispărut așteptam sa cad din niu pe gresia dură .
   Am reușit sa ma lovesc cu capul de marginea dușului ,dar rapid am simțit doua brațe puternice s-au încolăcit in jurul meu . 

  -Va fii bine.

    ******

   Îmi mișc usor pleoapele si vreau sa mă întorc .Îmi era imposibil .
   Deschid ochii ce și-au recăpătat căpruiul lor ciocolatiu  .  Vas ca o persoana se află lângă mine si tresar la gândul ăsta .
   Îmi închid din nou ochii linistindu-mi batale inimii  .

   Nu trebuia ca el sa ma vadă așa .Nu trebuia ca el sa știe cat pot fi de slabă .

  E:-Drake,îmi pare rău .Tu nu trebuia sa ma vezi in acel stadiu .
  K:-Lie ,sunt Kai .

   Îmi măresc ochii la auzul numelui său .Tresar uimită .Nu m- am sinchisit sa ma uit la fata lui mai devreme .

   Asiaticul de lângă mine mă privea pland .Observam câteva șiruri de lacrimi uscate pe obrajii lui palizi.
   Mă ținea strâns la pieptul lui .Parul lui blond deja decolorat era acum ciufulit .

E:-Kai ,tu ai dormit?

   Rade dandu-mi o șuviță de par ce atârnă rebelă pe fata mea .

K:-Îmi pare rău ca Drake nu e aici .
E:-Te rog ,nu înțelege greșit .E mult mai bine ca el nu m-a văzut in momentul când tu ai venit .Îți mulțumesc .

  Privesc in jur și observ ca port un tricou gri .Este tricoul lui Kai ,căci el nu purta decât o pereche de blugi negri .Petele de pe pielea mea fina dispăruse si miroseam a scorțișoară si portocala.

  K:-Te rog ,lasa-ma sa te ajut .Nu mai vreau sa te vad așa .Nu mai vreau da vad ca suferi .Nu mai vreau sa îți vad pielea catifelată acoperită de tăieturile astea puerile ce fac doar sa îți strice frumusețea.

    Îi înlătur mana ce o avea poziționata pe umărul meu .Îmi întorc fata spre peretele alb .

E:-De ce ai intrat la mine in cameră?
K:-Asta contează acum?
E:-Ai văzut ca sunt slabă .Ai văzut ca poți profita de mine crezând că o sa ma despart de Drake dacă îți observ gesturile de bunăvoință .Kai il iubesc  .Te rog pleacă .

  Lacrimile îmi sapă din nou șanțuri ude de obraji . Durea sa -i spun astea și nu stiu de ce am facut-o .
  Mă apuca ușor de umeri si ma întoarce contrar voinței mele spre el .