Capitolul patruzeci si trei -finalul-

35 3 0
                                    


-Nu!Nu o sa plec de aici .Asta nu o sa se întâmple .Nici eu nici Liam nu vom pleca din orașul ăsta in New Orleans .
     -Draga mea ,sunteți inca minori ,cineva trebuie sa fie tutorele vostru legal si sa aibă grija de voi .
   -Liam va împlini 18 ani in doua luni ,eu anul viitor ...
   -Iar educația voastră?
   -Nu te-a interesat pana acum asta ! Daca vrei vreun folos financiar din urma părinților nostrii ,nu avem nimic!

    Îmi duc disperata mainile ravasindu-mi parul . Simt cum capul îmi zvâcnește si îmi privesc cu ura mătușa .
   Brusc ușă se deschide .Liam privește surprins scena din fata sa .

  -Mătușă Emily?
  -Dragul meu ,cât te-ai schimbat .

  Il sărută teatral pe ambii obraji .

   -Vrea sa ne mutam !A venit dupa noi Liam !
  -Scumpo ,nu este bine sa crești singura .Trebuie ca cineva sa ajute la educația ta .
  -Niciodată nu ai placut-o pe mama pentru că avea o ,,familie împlinita " c ne numeai tu .Acum vrei sa arați compasiune fata de noi ,dar e prea târziu .
  -Sunt in stare sa am grija de sora mea Emily.

  Tresar la auzul modului in care m-a numit ,,sora mea" .Nu țin minte ultima data când mi s-a adresat așa.Simt cum zâmbesc ușor si ceva cald se dezmorțește in interiorul meu .

   -Stiu foarte bine cum sunt bărbații ,nu vreau ca nepoata mea sa ajungă in anturaje greșite
  -Nu vrei sa pierzi banii pe care crezi ca îi am .
  -Poti discuta cu mine in privat Lie?

   Dau afirmativ din cap ieșind in fata casei .Ea se pune in fata mea privindu-mă in ochi .Îmi apuca brațul smucindu-l  .

  -Ascultă bine fetito ,tatăl tau a lăsat in urma un card cu o avere frumușică ,chiar dacă tu nu știi asta .Sunt singura rudă de gradul I deci eu pot fi tutorele tau legal .
  Daca Liam nu va veni îmi e indiferent  ,dar săptămâna viitoare pe vremea asta o sa îți iei bagajele si o sa urci cu mine in avion cu destinația New Orleans .

    Pleacă lasandu-ma sa ma uit uimită in urma sa .

    -O să ajungi in iad nenorocito .

    Primesc înapoi o privire plina de mustrari .

  -Știam ca statul intre băieți nu îți va face bine draga mea .

   Urcă dintr-un taxi , iar eu alerg val vârtej in casa . Simt cum respirația imi e ingreunată , lacrimile îmi aleargă p e obraji încețoșându-mi privirea .
    Răstorn o vaza spargandu-o in cioburi mici oe parchetul rece .
    Urc in camera mea ,dar o mana se axează protectoare in jurul meu.

  -Nu vreau sa plec Liam .Va iubesc .Va iubesc pe toti .
  -Promit ca nu va dura decât două luni ,imediat cum voi fi major vei fi înapoi acasă .
   -Nu faci nimic in legătură cu asta ?
   -Chiar nu am Lie ,nu stiu ce vrea acea ușuratică ,dar a discutat cu un notar pentru a primi sigur tutela asupra ta.

    Suspin ușor strangandu-l in brațe .
  Mergem in camera lui si ma așez cu capul pe pieptul lui. 

   -Daca ai știi cat te iubesc puștoaico .
   -Stiu Liam ,stiu .

   *peste câteva ore*

   Aud ușa mașinii lui Drake trantinsu-se si na ridic usor fara sa il trezesc pe Liam .Cobor scările ignorând senzația de amețeală din capul meu .
   Il vad alături de Raymond .
   Ma îndrept spre el si il sărut  .Aș dori sa il țin captiv intre gratiile sufletului meu .E un fruct pe care doresc sa il simt mereu ,de fiecare dată mai intens .
   Ma așez pe canapea privind in gol. Se aseaza lângă mine tinandu-mi strâns mana . Îi ocolesc privirea si simt ca știe ca ceva nu este in regula .

Normal life?Impossible//IN CURS DE EDITARE//Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum