Dupa Zece Ani #Wattys2016

❤8❤

- Astepti scuze?

-Nu.

- Nu mi-am dat seama ce sacrificiu imens faceai, spuse ea sarcastica.

- Un mare sacrificiu, asa e. Dar nu imens. Voiam sa fiu cu tine neaparat.

- Atunci de ce ai spus asa ceva? Isi stapinise nervii la maximum.

- Pentru acum vreau sa intelegi ca nu m-am insurat cu tine numai ca sa ma culc cu tine. Te iubeam, firar sa fie ,o apuca strans de umeri.

- Nu ma gandeam numai la noaptea nuntii, cand am fugit amandoi sa cautam un judecator de pace, ci la restul vietii noastre impreuna . Am suportat ceremonia aceea cu un respect naiv pentru ceea ce ne promiteam unul altuia. Pentru mine nu insemna doar sa imit niste cuvante care sa legalizeze actul de a ma culca cu tine, ci cu totul altceva. Rasufla greu,iar degetele i se ingropara in bratul ei.

- Stii cat de umilitor a fost sa ies de la judecatorul de pace ca mire si sa fiu arestat? Pentru Dumnezeu, Perrie, pune-te In locul meu. Incearca sa-ti inchipui cum s-ar simti. Se luptase sa ramana rigida, dar acum, cand isi aminti luminile acelea albastre si rosii care palpaiau, zgomotul, agitatia, urate pe chipurile parintilor ei, mania de pe chipul lui Harry , se prabusi la pieptul lui.

- si eu m-am simtit la fel. Daca-ti amintesti totul atat de bine, atunci tii minte si ca in clipa cand te-au tarat in masina serifului, eu tipam isteric. Ii imploram sa nu-ti faca nici un rau.

-N-am vazut decat ca erai consolata de mama si de tatal tau, de parca te-as fi rapit sau ceva de genul

-Erau ingrijorati,pe bun dreptate. Fugand, am facut un lucru absolut necugetat.

-Deci,esti de acord cu faptul ca tatal tau a pus sa fiu arestat pentru ca ti-as fi furat masina?

-Nu, nu, spuse ea cu triste ,A fost un lucru ingrozitor din partea lui, dar nu stia cum sa ne opreasca altfel

.-Ei bine, a gasit o modalitate foarte eficace. A dat rezultate. Isi lua mainile de pe bratele ei.

- Si-a retras acuzatiile, dar abia dupa ce mi-am petrecut cateva nopti in puscarie in timp ce ei te-au scos din oras si au anulat casatoria. Toata durerea acelor zile o coplesi invaluri fierbinti. Plansese, implorase, amenintase cu fuga si cu sinuciderea daca nu o lasau sa-l vad pe Harry, dar parintii ei ramasesera neinduplecati. Nu era de ea, ii spusesera ei. Ar fi facut-o ingrozitor de nefericita. Nu-i putea oferi standardul de viata pe care ei il doreau pentru ea, cu care era obisnuita. Nu era genul lor. Dupa ce isi irosise intreaga energie, fusese ametita luni de zile

.-Am fost si, in cele din urma, am reusit sa vorbesc cu tatal tau, zise Harry. Dar tu si mama ta erati deja in Europa. Mi-a spus ca regretai ce facusei si si ca nu voiai sa ma mai vezi vreodata .

- N-am spus niciodat asa ceva, zise ea cu aceeasi durere pe care o simtise atunci. Am fost silita sa fac calatoria aceea. Am stat acolo sase luni. Cand ne-am intors, mi-am dat seama ca totul era inutil.El o stranse din nou si o scutura usor

.-Nu era inutil: Ai cedat. Ar fi trebuit sa lupti mai mult.

-Dar nu puteam. Erau parintii mei.

- si eu eram sotul tau. Cuvintele erau aspre si contineau finalitate care o facu sa se cutremure, fie de teama, fie desperanta, nu-si putea da seama.

-Am avut o mireasa, Perrie, niciodata o sotie. Am de gand sa iau ce mi se cuvine. Ea incerca sa se elibereze din stransoare si fu usor dezamagita cand el ii dadu drumul.

- E imposibil. El rase incet ii lasa degetul aratator sa alunece peste buza ei de jos.

- Departe de a fi imposibil. Suntem amandoi niste adulti sanatosi, care consimt. Ea ii indeparta mana.

- Eu nu consimt.

- O s-o faci, spuse el cu o siguranta care o infurie.. N-as fi venit niciodat la Dallas dupa tine, dar acum esti pe teritoriul meu. si, oricine se aventureaza pe teritoriul meu, pretind ca-mi apartine.

- Suna a amenintare.

- Asta si este. Sau o promisiune, depinde cum o iei.

- Este o amenintare fara valoare, Harry. Plec spre Dallas chiar in seara asta. El ii apuc medalionul si o trase pana cand capul ei ajunse sa fie inclinat intrun mod foarte straniu. Buzele ii erau apropiate de ale ei si ea le simti miscandu-se inainte sa auda soaptele.

- Sa-mi arati inca o data ce lasa esti? Nu cred, Perrie .Parca simti sarutul care nu se materializa si fu din nou dezamagita. El ii dadu drumul.

-Pe maine. Facu cativa pasi cu spatele, aruncandu-i un zambet insolent, dupa care iesi inchizind usa in urma lui.

-La naiba Perrie, isi azvirli poseta pe patul de motel si se lasa sa cada pe el. Stand intinsa pe spate, isi arunca pantofii.Privi spre tavan si vazu zambetul increzut al lui Harry inainte sa plece. Batu cu pumnul in salteaua deloc confortabil .

-Dintre toti arogantii... Dar furia ei nu era plina deconvingere si o stia foarte bine. Rostogolindu-se pe o parte,se facu ghem si isi propti obrazul in palma. Era arogant,increzut si putin cam rasfatat. Era un conducator innascut, un zeu din aur stralucitor catre care oamenii gravitau in mod automat. Era amuzant, generos si in mai toate imprejurarile,bun. stia ca vrea sa o raneasca la fel cum fusese ranit si el, dar mai stia la fel de bine ca nu abuza de nimeni in mod intentionat. stia, de asemenea, ca , pentru toate acestea, ea inca il mai iubea.
~ EDITAT ~