Demonul meu - Pauza

Capitolul 1

Capitolul 1
~ Începuturi ~

Alarma suna de zor, acest lucru făcându-mă să mormăi somnoroasă, luând ceasul și aruncându-l în primul perete ieșit în cale.

Încerc să mă pun la somn din nou, însă o rază de soare se fixă direct pe chipul meu, lucru ce mă făcu să îmi deschid ochii nervoasă.

Mârâind și cu nici un chef de viață, m-am ridicat din pat cu mișcări stângace, îndreptându-mă cu pași târșâiți spre baie.

Ajungând înăuntru, m-am așezat în fața oglinzii, începând să-mi analizez trăsăturile mai mult sau mai puțin normale.

Cine sunt eu?

Sunt doar o fată simplă de 18 ani, înaltă, cu o nuanță de păr foarte deschisă — mai precis alb —, ochii de un albastru deschis și un ten lăptos.

Nimic ieșit din comun până acum.

Niciodată nu m-am considerat o persoană frumoasă, chiar dacă mi se spusese de multe ori acest lucru.

Ocupații?
Pot spune că cititul, boxul și condusul sunt singurele lucruri ce-mi țin timpul ocupat, în rest, școală, sala de sport, acasă și tot așa, excepție făcând ieșirile de duminică seară cu prietena mea cea mai bună, Clara. Venind vorba de sportul pe care îl practic, este unul foarte greu din toate punctele de vedere, mai ales pentru o fată. Orele petrecute în sală, antrenându-te ore în șir, nu doar că te obosește fizic, ci și psihic.

Familie?
Am niște părinți foarte de treabă și extraordinari de bogați, acest lucru nefascinându-mă. M-au lăsat întotdeauna să fac ceea ce mi-am dorit și niciodată nu mi-au interzis ceva ce am vrut. Chiar dacă sunt niște oameni de afaceri cunoscuți, au fost întotdeauna acolo când am avut nevoie de ei și îi iubesc nespus de mult. Nu mi-aș vedea viața fără ei.

Prieteni?
Nu prea am prieteni apropiați, excepție făcând Clara, o roșcată ce e mai tot timpul veselă și pusă pe șotii. Restul "prietenilor mei" stau mai mult prin preajma mea doar să profite.

Iubit?
Vreți să vă spun o formulă?!
Nu am avut - nu am - nu voi avea și rezultă că nu vreau. Pur și simplu! Nu am găsit băiatul potrivit. Toți băieții din școala mea sunt niște afemeiați, retardați și nesimțiți. Mulți au vrut să fie cu mine din pricina corpului meu sau puterii familiei mele în oraș, vrând popularitate și nu mai știu eu ce, pe când eu fugeam de asta ca arsă de draci.

Am oftat înfrântă, începând să-mi fac rutina de dimineață, într-un timp relativ scurt, îmbrăcându-mă și plecând la parter unde dădusem de părinții mei ce luau masa într-o atmosferă veselă.

— Bună dimineața, scumpo! mă întâmpină mama, după ce mă văzu intrând în bucătărie.

— Bună dimineața! îi răspund, sărutând-o pe obraz, iar cu tata bătând palma.

M-am așezat și eu lângă ei, începând să mănânc delicatesa făcută de Mary, bucătăreasa, ce consta în omletă și salată.

Terminând de mâncat, încercam să evit întrebările alor mei în legătură cu meciul de seara trecută. Mi-am luat rămas bun de la cei aflați în încăpere, plecând spre școală în viteză. Nu voiam să îi spun despre acel meci nici moartă. Pe lângă că am primit o sumă frumușică de la nu știu ce sponsor care a pariat pe mine, am primit și niște lovituri de grație ce mi-au învinițit întregul abdomen. Lucru nu chiar plăcut. Adio costum de baie o perioadă de timp!

Dând acest gând deoparte, mi-am adus aminte ce zi e astăzi. Alt an de școală, alt an plin de minuni. Nu sunt eu cu școala, dar în fiecare an se întâmplă ceva, chiar dacă la început e o monotonie desăvârșită. Deja îmi imaginez tocilarii vorbind despre formule și alte chestii științifice, târfele arătând fițele adunate din timpul verii, playerii dând muzica la maxim și luându-se de elevii mai slabi sau de noii veniți, elevii normali citind o carte sub un copac sau cei ca și mine, stând pe capota mașinii lor, hibernând în liniște.