Demonul meu - Pauza

Capitolul 7

Capitolul 7
~ Povești pentru copii ~

Katherine's Pov.

— Ești sigură că nu ai avut vreo halucinație? mă întrebă din nou Carla, uitându-se lung în cartea ei cu vrăji.

Pufnind, am sărit pe patul ei aranjat perfect, aceasta dându-mi o privire urâtă când văzu că i-am stricat așternuturile.

— Nu am avut nici o halucinație, Carla! Era chiar el!

— Și zici că tipul cel nou e chiar însuși Hades, iar sexosul celălalt e Anubis? Luntrașul? întrebă pentru a nu știu a câta oară în jumătatea de oră în care mă aflam la ea, făcându-mă să mârâi.

— Da, ei sunt și sunt sigură că brunetul e Hades pentru că...

Las fraza neterminată, neavând curajul necesar să-i spun Carlei cine e Hades cu adevărat. Eu am fost șocată din toate punctele de vedere, pe când Carla o să fie și mai și.  Sunt sigură asta.

— Pentru că ce? sării aceasta dintr-o dată când îmi simți neliniștea, închizând cartea cu o bufnitură puternică, mutându-și privirea ageră spre mine.

— ...e sufletul meu pereche din câte a zis! zic cu glas scăzut, atingându-mi ușor runa de pe partea stângă a pieptului, aceasta începând să mă usture, însă nu mă ustura plăcut cum ar fii trebuit. Doar că nu simt că ar fi el...

Carla se uită lung la mine preț de câteva secunde, deschizând din nou cartea și începând să o răsfoiască cu viteză.

După câteva minute, țipătul de bucurie a Carlei rupse liniștea ce se așternuse în cameră, făcându-mă să tresar speriată.

— Am găsit! țipă din nou, uitându-se la cele două paginei unde era deschisă cartea. Aici zice că Prințul Infernului, Hades, nu și-a găsit niciodată sufletul pereche pentru că acesta era ascuns la Poalele Raiului de îngerii păcătoși. Cu ajutorul Zeului Anubis, prințul a dat de aceasta pe Pământ, dorința lui fiind de a o aduce în Infern! citise aceasta cu repeziciune, făcându-mă să mă încrunt.

— Și eu ce ți-am spus, Einstein? o întreb pe un ton sarcastic, aceasta înstrâmbând din nas automat.

— Am auzit ce ai zis, dar se vede că tu nu ai fost atentă la ce am zis eu. Hades vrea să te ia în Infern, de aici rezultând că a aflat că ești cheia! zise acesta, făcându-mă să mă uit stupefiată la ea.

La naiba! Are dreptate!

— Dacă are de gând să facă asta, o să-și dorească să nu o fii făcut! zic revoltată, în secunda următoare un fulger străpunse cerul, iar un tunet puternic făcând ca tot din jurul nostru să tremure.

După câteva secunde o ploaie torențială se porni, izbindu-se cu putere de geamul camerei.

Carla oftă înfrântă, închizând cartea și așezându-se lângă mine pe pat.

— El ți-a spus deja că o să ajungi în Iad odată și odată! Ai mare noroc că nu te-a sărutat sau să te fii marcat, că atunci chiar era de rău! zise aceasta, eu aprobând-o doar cu o ușoară mișcare a capului.

O ușoară răcoare se instală în cameră, lucru ce o făcu pe Clara să se înspăimânte.

— Ce e? o întreb panicată când o văd că se repede spre ușă cu cartea ei de vrăji.

— Orice ar fii, nu ieșii din cameră! zise aceasta panicată, închizând ușa după ea cu cheia.

Ce naiba?

După alte câteva secunde în care nu s-a auzit nimic, am simțit o prezență stranie în cameră, însă totodată cunoscută.

— Nu am crezut vreodată că minunata Nix o să arate atât de umil!

Întorcându-mă spre sursa vocii, am dat de privirea roșiatică a lui Lucifer, acesta arătând mai frumos ca niciodată.

— Lucifer?

Acesta se apropie de mine, cuprinzându-mi talia cu brațele sale puternice, trăgându-mă la pieptul său.

— Orice ar fii, nu-ți pierde capul! Știu ce are de gând să facă Hades și nu e ceva bun! îmi șoptii acesta la ureche, eu lăsându-mă paradă atingerilor lui.

— Lucifer, ce cauți aici? Dacă află Hades că fratele lui mai mic e aici o să se înfurie rău de tot! încerc să-i explic, însă acesta își presă un deget de buzele mele, apropiându-și-le pe ale sale încet de ale mele.

— Nu-ți fă griji, Nix! Nu o să afle! Clara se ocupă de tot! Oricum, mi-a fost dor de tine, iubito!

Cu acestea zise, buzele sale fierbinți se contopiră într-un sărut pătimaș cu ale mele, lucru ce ne făcu pe amândoi să gemem de bucurie.

— Lucifer...

Îi șoptesc numele când acesta se îndepărtă de mine ca să-mi privească chipul traversat de mii de emoții.

— Orice ar fii, Nix, nu-ți pierde capul. Nu te culca cu Hades și cum prinzi ocazia, distruge palatul. Părinții mei sunt vrăjiți de un spirit dintre lumile noastre. Nu-și pot controla impulsurile și pe zi ce trece, își pierd facultățile mintale. Încerc de mai bine de un secol să-i tratez însă e în zadar. E nevoie de sângele unui înger ca să îndepărtez acel nenorocit blestem. Am încercat tot ce e posibil și doar tu mă poți ajuta. Dacă își pierd și ultima fărâmă de rațiune, părinții mei o să-l oblige pe Hades ca să te omoare, astfel putând să deschidă porțile Raiului și să pornească un adevărat măcel între îngeri și demoni.

— Dar Hades...

— Hades nu mă crede. El zice că părinții noștrii sunt bine și că nu au nimic, însă el nu are de unde să știe dacă timp de un milion de ani a fost plecat de acasă. Eu am văzut cum Diavolul și Lilith își pierd mințile, încercând să lupte contra forței blestemului acela, dar în zadar. Într-un moment de liniște, mi-au spus să ajung înaintea lui Hades la tine și așa am făcut. Trebuie să mă ajuți, Nix, înainte să înceapă un război ce v-a decide viața omenirii.

— Știu că tu ai fost acela care m-a prins în centrul orașului! îi mărturisesc chiar dacă nu are nici o legătură cu ce m-a rugat el. 

— Îmi stă bine polițist, nu? întrebă acesta glumeț, făcându-mă să îmi dau ochii peste cap.

Oftând, m-am îndepărtat de el, luând un cuțit micuț de pe măsuța de lucru a Clarei, făcându-mi o crestătură la încheietură, lăsând lichidul ușor vânat să curgă într-o sticluță ce mi-o dădu întretimp.

După ce am umplut sticluța de cristal, i-am înmânat-o zicându-i:

— Câte două picături la fiecare masă. Dacă refuză, injectează-i cu tot serul în somn.

Cu acestea zise, el se apropie de mine dându-mi un sărut de adio, dispărând chiar cum se îndepărtă câțiva centimetri de mine.

Ce era între mine și Lucifer? O poveste de dragoste neîmplinită din cauza lumilor în care ne aflăm.

Oftând, m-am așezat în patul moale a Clarei, o stare de somnolență luându-mă din senin, adormind fără nerușinare.