Demonul meu - Pauza

Capitolul 4

Capitolul 4
~ Scăldat în sânge ~

Katherine's Pov.

— Katherine, ce naiba e în capul tău! îmi zbieră Clara la ureche, făcându-mă să mârâi deranjată.

Mi-am aruncat geanta pe locul pasagerului, trântind portiera mașinii cu putere, atrăgând câteva priviri din jur.

— Și-o merita! mă răstesc, aceasta neputând să se abțină în a pufni.

— Tu îți dai seama că dacă nu interveneam la timp, o sfâșiai pe Laila de față cu toți? Te transformai, Katherine! țipă aceasta și mai tare, niște boboci ce treceau pe trotuarul de lângă noi, uitându-se la ea ca la felul paișpe'.

— Termin-o, Clara! Nu e adevărat! îi replic nervoasă, scoțându-mi din buzunar șervețelele umede pentru a-mi șterge restul de cafea uscată de pe abdomen.

Clara pufni din nou, începând să se plimbe dintr-o parte în alta, făcându-mă pe mine să amețesc la ce viteză avea.

— E de rău, Rine! Tu niciodată nu ai ajuns în stadiul ăsta! Niciodată nu ai reacționat în modul acesta! Ceva e putred la mijloc! începu să vorbească Clara cu glas scăzut, putând astfel să o aud doar eu.

Meditând la cele zise de ea, mi-am dat seama că avea dreptate.

La naiba!

Până în momentul de față nu am ajuns în stadiul în care să-mi arăt adevărata față. Am fost de multe ori nervoasă, iar în momentele când mă antrenam sau când luptam, îmi revărsam nervii și stresul cu cea mai mare intensitate, însă nu ca și acum câteva minute în urmă, ajungând să îmi schimb înfățișarea încetul cu încetul.

Aproape mă transformasem!

Văzându-mi abdomenul curat, am aruncat șervețelele la coș, totodată observând cum Clara începu să butoneze telefonul de parcă i-ar salva viața acest lucru.

— Ce-i, vrăjitoareo? o întreb mai calmă, observându-mi expresia destinsă în ecranul telefonului, dându-mi seama că era pe un site cu diferite informații despre originele mele.

Tipic ei, din nou.

Clara era singura care știa de adevărata mea existență. Fiind dintr-o familie de magi, i-a fost foarte ușor să-și dea seama ce sunt, neuitând nici acum când aceasta mă tachina cu diferite porecle despre îngeri și alte chestii sfinte, ajungând, la un moment dat, să o urăsc că i-am spus ce sunt.

— Vreau să aflu de ce ai reacționat așa! zise meditativ, butonând cu putere săracul telefon.

— E o pierdere de timp! îi zic însă aceasta nici nu mă băgă în seamă.

După câteva momente de butonat încontinu, aceasta începu să chițăie de bucurie, făcându-mă totodată și pe mine curioasă.

— Zice că e posibil să fi fost influențată de un spirit malefic sau să-ți fi revenit puterile la loc, adică blestemul să se fi ridicat de un așa-zis zeu ce are de-aface cu spiritele! citește aceasta cele scrise acolo, făcându-mă să cad serios pe gânduri.

Anubis?

— Asta îmi mai trebuie! Să-mi recuperez puterile și cu siguranță o să omor din nou jumătate de stat ca și acum 18 ani în urmă! replic nervoasă, Clara mărindu-și ochii la auzul cuvintelor mele.

— Ce ai făcut? mă întrebă uimită, eu strâmbând automat din nas.

— Poveste lungă! îi replic, aceasta mărindu-și și mai tare ochii, făcându-mă să oftez înfrântă. Înainte să vin pe pământ, am avut un mic accident! zic pe un ton scăzut și ușor timid, uitând să-i mai povestesc și motivul aflării mele pe pământ.