Demonul meu - Pauza

Capitolul 8

Capitolul 8
~ Adevărata față a morții ~

Katherina's Pov.

Valul de căldură ce mă înconjura era din ce în ce mai usturător, lucru ce mă făcu să gem de durere și după aer curat și rece.

Rece...

Deschizându-mi ochii ce mă usturau groaznic, am dat peste o cameră în nuanțe de roșu și negru, lucrurile vechi domnind, începând de la mobilier până la cele câteva tablouri ce erau amplasate pe pereți.

Oftând, m-am ridicat în șezut pe așternuturile patului cu baldachin, începând să investighez cu privirea camera necunoscută, până când una dintre cele două uși ale camerei se deschiseră, pe ea intrând o fată mărunțică, purtătoare de două cornițe micuțe și o coadă lungă cu un triunghi la vârf.

— Majestate, aș vrea să mă urmați! spune aceasta pe un ton pițigăiat.

Fiind confuză din toate punctele de vedere, m-am tras până la marginea patului, punându-mi mâinile în sân, transmițându-i doar prin priviri că vreau niște explicații.

Același val de căldură mă înconjură din nou, de această dată fiind mai puternic, făcându-mă să mă încrunt fără motiv spre creatura cu coarne și coadă, mai numită și drăcușor.

Rece...

— Vă rog, majestate, nu e timp de explicații! spune aceasta, folosind același ton pițigăiat, însă în momentul când s-a apropiat de mine și mi-a prins mâna întra ei, aceasta se cutremură instant, distanțându-se de mine cu repeziciune, ținându-și ambele mâini la piept.

Privirea ei era una de frică pură, iar în momentul când m-am ridicat în picioare și m-am apropiat de ea, aceasta se dădu în spate, până ce se împiedică și căzu lată la pământ.

Oftând, m-am apropiat de ea cu totul, prinzând-o de umeri și ridicând-o în șezut, de această dată nemaiferindu-se de mine.

— Ești ok? o întreb, aceasta dând speriată din cap.

Oftând, m-am ridicat de lângă ea, pășind pe hol, micuțul drăcușor ridicându-se și luand-o înaintea mea pentru a-mi arăta calea.

Între timp am început să îmi analizez mâinile. Venele erau evidențiate de culoarea albăstruie a sângelui meu, iar micile scântei din vârful degetelor dansau răzlețe, apărând și dispărând, lucru total ciudat.

Ajunsesem în fața unei uși exuberant de mari, fata făcându-mi semn să intru în încăpere după ce a deschis-o.

Analizând-o, mi-am putut da seama că în momentul când m-a atins, s-a ars destul de rău la mână, pielea sa în nuanță de roșu încă sfârâind, chiar dacă a trecut câteva minute de la incident.

— Scuze! îi zic când ajung în dreptul ei ca pe urmă să intru în cameră, plină de încredere și cu nevoie mare de niște răspunsuri la întrebările pe care le aveam.

Știam unde eram și speram din tot sufletul ca Lucifer să fi ajuns înaintea mea ca să-și îndeplinească misiunea.

În momentul când am dat cu ochii de cei prezenți în giganta încăpere ușor gotică, toate sentimentele mele o luară la vale, frica, repulsia și dezamăgirea instalându-mi-se în organism.

Hades, cel care îmi e "suflet pereche" și totodată cel ce o să aibă cel mai mult de suferit în urma discuțiilor noastre, stătea lângă o fată parcă scoasă din cei mai înalți munți ai Raiului. Cu un ten impecabil, părul blond și cu niște ochi uimitori de albaștrii, transmitea ceva straniu și nu doar ea. Doi tineri, aproximativ de aceiași vârstă ca fata, stăteau în fața șemineului, jucându-se cu flăcările din el. O fetiță de aproximativ 10 anișori stătea în brațele unei femei trecută prin viață, acest lucru observându-se după răceala, ura, furia și goliciunea din ochii ei de o nuanță stranie de roșu pal.

Parcă împinsă de la spate de o forță inexistentă, am făcut un pas spre ei, moment în care toate privirile se fixară pe mine.

Privirea lui Hades și a minunatei fete de lângă el se preschimbară din cea sumbră și rece în una caldă și primitoare, acest lucru observându-se și la cei doi băieți, la femeie, însă mai puțin la privirea fetiței ce se uita la mine întrebător.

— Ce caută un înger aici? Mama și tata au zis că nu mai avem voie să-i aducem în castel! se făcu auzită fetița, toți cei prezenți în cameră începând să chicotească.

Hades își făcu drum spre mine, însă cu fiecare pas făcut, simțeam cum încep să mă sufoc din nou, ca acum câteva minute în urmă.

Netrebnicul...

— Unde mă aflu? întreb într-un sfârșit, Hades prinzându-mi mâna întra sa, trăgându-mă la pieptul lui fierbinte.

— Bun venit acasă, îngerul meu! îmi șoptii acesta la ureche, lucru ce mă făcu să mă încrunt.

Aceasta nu era casa mea.

Nevrând să arăt că-s nepoliticoasă, m-am retras din brațele demonului din fața mea, privindu-l cruciș, într-o manieră cât de cât elegantă.

— Unde mă aflu? îl întreb din nou, tensiunea dintre noi începând să crească.

Hades îmi dădu drumul la mână, privirea lui de jad transformându-se într-o nuanță de roșu închis și înfricoșător.

Acum e acum! Unde ești Lucifer?

— Ești în Iad, Katherine! Te-am adus unde îți e locul! mi-o replică el dur, acest lucru făcându-mă să mă încrunt instant.

Din instinct am făcut câțiva pași în spate, simțind cum încetul cu încetul totul se învârte în jurul meu.

Ce voia mai exact Hades de la mine?

Planul lui era de a mă ispitii și de a mă face să cred că sunt sufletul lui pereche ca părinții lui bolnavi mintal să aibă cale liberă spre Rai.

Eram cheia lor spre a începe un adevărat măcel.

— Katherine? Ești ok? se auzii glasul panicat a lui Hades, lucru ce mă făcu să îl privesc cu răceală în ochii săi ca de rubin.

Nu puteam lăsa să se întâmple asta! Nu cât timp sunt eu la mijloc. Trebuie să pun punct la tot și acum. Hades nu e sufletul meu pereche și nici nu va fi.

— Nu mă cheamă "Katherine"! Mă cheamă Razel Nix, îngerul creat din păcat de însuși Dumnezeu pentru a apăra porțile Raiului și pe îngerii săi! îi zic mârâind, cele urmate fiind un adevărat șoc pentru toți.

Părul de culoarea aripilor unui înger pur se preschimbară într-un negru abisal. Ochii ce îi aveam de o paletă de albastru deschis se închiseră cu mult la culoare, fiind acum de un albastru închis și strălucitor. Două aripi negre și mari mi se înălțară din spate, neavând destul loc încât să se înalțe și să-și arate frumusețea întunecată.

Privind spre fiecare în parte, am putut constata că privirile de uimire se evaporară de mult, frica și spaima domnind cu stăruință în trupurile lor.

Mă transformasem în cea mai întunecată parte a tot ce înseamnasem.

Eram eu cu adevărat!

Nu mai eram muritoarea Katherine.

Nu mai eram îngerul Katherine.

Eram fica infernului!