Eu.

537 13 0
                                    

Mergeam încântată să-mi văd cea mai bună prietenă . Era o zi superbă pentru aşa ceva , şi mă simţeam minunat . Astăzi aveam să-l cunosc pe cel care ne e subiect de discuţie de o lună încoace . Eram puţin emoţionată fiindcă nu-mi doream să stric tot , cum fac de obicei şi să-l sperii pe tip cu stângăcia mea . Îmi făceam mii de gânduri şi texte de început , dar am fost întreruptă de o voce caldă şi atât de familiară :
- Anneeeee , în sfârşit ai ajuns ! ţipă ea entuziasmată sărindu-mi în braţe.
- Credeam că nu o să mai ajung , spun eu gâfâind .
- Haide , mergem să-l aşteptăm pe Darius.
Eram confuză , habar nu aveam despre ce vorbeşte .
- Şi unde mai exact vom face asta ?întreb eu nedumerită.
-Ah , în locul unde stă gaşca lui Darius, zise ea de parcă era evident.
Mi-a luat-o înainte nerăbdătoare şi eu mergeam de parcă urmam la rând la ghilotină. Ne-am aşezat şi am început să povestim. După 5 minute a venit o gaşcă de băieţi , presupuneam că era gaşca lui Darius şi s-au aşezat la vreo 10 metri de noi . Nu eram sigură care era el , dar unul clar ieşea în evidenţă ,şi nu prin modul acela rău , ci prin simpla lui prezenţă.
-Haide să faci cunoştinţă cu el , haide , haide, haide , îmi spune Jas cu un glas de copilaş .
- Eşti nebună? Nu vezi câţi sunt acolo? Singurul lucru de care mai am nevoie este să mă fac de râs.
- Nu fii proastă , mergem! urlă ea bătând din picior.
Parcă o minune a făcut ca ceilalţi băieţi să plece , şi să rămână doar el , butonând pe telefon. Fără să mă pot împotrivi Jas mă luă de mână şi mă duse în faţa lui. Îşi ridică privirea din telefon timp de câteva secunde pentru a ne privi apoi s-a întors la butonat. * pff , ce figurant , îmi spun eu , parcă sictirită* .
- Darius , ea e Anne , Anne el e Darius! zise Jas plină de entuziasm.
-Încântată de cunoştinţă , spun eu cu o voce timidă.
- La fel , spuse Darius , dând din cap aprobator.
Mi-am dat ochii peste cap, enervată de reacţia lui şi mi-am aruncat şi eu ochii în telefon ,începând să-l butonez. Ce-i drept , era drăguţ , dar prea arogant.
O trag de mână pe Jas şi îi spun că vreau să plec , mă puţin dezinteresul lui , nu ştiam de ce , dar eram parcă afectată de vocea lui care suna a dispreţ . Îmi imaginam altfel acest moment .

Pradă de războiWhere stories live. Discover now