Eu , el , ea .

145 7 6
                                    

Tremuram mai tare ca niciodată , şi încercam să mă stăpânesc , dar fără succes . M-am aşezat pe marginea patului , suspinând şi sughiţând în continuu. După 15 minute de plânsete şi încercări eşuate de a-mi reveni , mă ridic în picioare şi fug la baie . 
Mă uit tristă în oglindă şi-mi văd reflecţia răvăşită . Părul îmi era vraişte , ochii roşii şi umflaţi , iar buzele uscate . M-am încruntat , apoi mi-am spălat faţa cu puţină apă rece . M-am dezbrăcat de pijamale şi apoi am intrat sub duş . Apa fierbinte mi-a relaxat toţi muşchii şi simţeam cum îmi reveneam uşor , uşor . Am ieşit din duş puţin mai bine , dar nu destul . M-am blocat în faţa dulapului şi îmi frecam barba , gândindu-mă cu ce să mă îmbrac. Era răcoare afară , vreme obişnuită pentru luna noiembrie , aşa că am optat pentru o pereche de blugi albaştrii , o cămaşă în carouri pe care am legat-o la mijloc ,o eşarfă colorată  şi o geacă de piele maro . Părul mi l-am făcut bucle , şi m-am machiat uşor .  Mi-am luat telefonul , geanta , ghetuţele şi am coborât jos , la bucătărie. Nu mai aveam timp să mănânc ceva sănătos , aşa că am înşfăcat ultimul baton de cereale dintr-unul din dulapuri , şi am ieşit din casă . Am mâncat batonul în drum spre staţie , ascultând melodii triste . 
 Clar , dacă azi nu aveam şcoală , urma un maraton de seriale şi boceală până mă simţeam mai bine . 
 Mă strâmb la gândul că astăzi probabil o să dau ochii cu Chase , prietenul lui Darius , şi o să-mi aducă aminte de el , şi apoi mai e şi netoata de Krista . Ce n-aş da să-i scot unghiile alea false , una câte una , şi s-o aud cum ţipă după îndurare . 
Ce rea te-ai mai făcut , of , of .
 
Gura mică creieraş .
Am luat autobuzul , şi în 15 minute eram în curtea liceului . Tremuram groaznic , din cauza frigului , evident . La intrarea în liceu era Chase cu gaşca lui de băieţi , şi bineînţeles Krista , cu pipiţele ei de 2 lei . Mi-am dat ochii peste cap şi am încercat să trec neobservată . 
- Frumuşico , unde te grăbeşti aşa ? Ce-ai tu acolo ? zice şi-mi ia telefonul şi căştile din mână . 
- Dă-mi-le ! spun timidă cu capul în pământ 
- Că de nu , ce ? răspunde amuzată 
- Las-o în pace, Krista ! îmi ia Chase apărarea 
Mă uit la el şi îi mulţumesc din priviri . Îmi iau căştile şi telefonul din mâna artificialei ăleia şi plec în grabă spre clasă . 
Orele au trecut uşor, şi nici nu mi-am dat seama când s-au terminat cele 6 ore de luptă cu somnul . Cred că n-am dormit nicăieri atât de bine cum am dormit aici . 
 Îmi strâng lucrurile şi păşesc uşor pe holurile acum goale ale liceului . Aştept să iasă toţi elevii din curte , pentru a nu mă înghesui şi eu pe acolo , apoi ies ca o finuţă ce sunt . La câţiva metri de mine am observat o maşină atât de familiară , şi inima mi-a luat-o la galop . Credeam că va face ca prima dată , şi mă va prinde de mână când trec pe lângă maşina lui , dar nu , nici măcar nu m-a privit . 
După ce trec de el , mă întorc şi respiraţia mi-a îngheţat . El s-a dat jos din maşină pentru a o îmbrăţişa pe idioata , proasta , stupida , artificiala de Krista ! O vedeam cum îşi încleştează mâinile ei dezgustătoare în părul lui moale şi atât de perfect , începând să-l sărute haotic . El îşi plimba nestingherit mâinile pe tot corpul ei ca mai apoi ea să geamă şi să ţipe :
- Darius , iubitule , ce dor mi-a fost de tine ! 
 Stai , iubitule ? Ce-am ratat ? De când ? Cum ? Unde ? Şi cel mai important , de ce ?
O lacrimă mi-a alunecat pe obraz , şi abia apoi am realizat că stăteam şi mă holbam ca o ciudată la ei doi . Mi-am dat o palmă în sinea mea , şi am plecat de acolo cu lacrimi în ochi .

Darius pov :

Stăteam relaxat în maşină aşteptându-mi noua iubită , sau mă rog , fosta fostă nouă iubită . Eram atât de plictisit , când , deodată , am văzut-o , şi inima a început să-mi bată cu putere . Era ea , angelică şi inocentă ca întotdeauna ! Mi-era atât de dor de micuţa mea Anne , nici nu mai ştiu de când n-am mai vorbit . M-a surprins faptul că nici nu s-a uitat la mine , şi a trecut pe lângă maşină fără ca măcar să facă ceva . Ştiu că n-am mai vorbit de ceva timp , şi ultima dată când am făcut-o ea s-a supărat , dar totuşi , credeam că i-a trecut de atunci . N-am mai avut când să o caut , pentru că fiecare seară mi-am petrecut-o cu iubita mea . Mi-am scuturat capul , şi chipul mi s-a luminat când am văzut-o pe Krista . M-am dat repede jos din maşină , şi m-am dus spre ea . Am strâns-o tare în braţe , şi ea a început să mă sărute , jucându-se cu părul meu . Toată frumuseţea acestui moment a fost stricată de privirea tristă a îngeraşului meu . Mă privea cu dezgust , tristeţe şi în acelaşi timp dezamăgire . Am văzut o lacrimă , o lacrimă ce m-a făcut să întrerup sărutul . După asta , am pierdut-o , a fugit , am pierdut-o din raza mea vizuală . 
Eram confuz . Credeam că o iubesc pe Krista , dar se pare că m-am înşelat . Ţin la ea , normal că da , dar şi la Anne ţin , chiar mult . Krista e atât de perfectă , e frumoasă , cu un corp de model , şi incredibilă în pat . Pe când , Anne , e atât de copilă , şi inocentă, şi timidă , şi dulce , şi frumoasă , oh , ce frumoasă , buze moi şi pline , păr lung şi mătăsos ... şi .... STOP , gata , am înţeles cum e . 

Acum două zile , din perspectiva Kristei : 
 
Darius era la duş , iar eu îl aşteptam cuminte în pat . Eram atât de liniştită , apoi aud telefonul lui vibrând . Îl iau de pe noptiera neagră , şi citesc mesajul primit . 
"Hei , străine , mă mai cunoşti ? " -Anne 
Heh , ce prostuţă eşti fetiţo . N-am mai stat pe gânduri , aşa că m-am grăbit să şterg mesajul .
*mesaj şters* 
Îmi mergea prea bine cu el să o las pe asta mică să ne strice fericirea . Nu pe tura mea !

Dimineaţa mă trezesc cu o durere de cap , din cauza telefonului care vibra fără oprire pe noptieră . Strig la Darius să-i facă ceva , dar fără succes . Deschid ochii şi văd că el nu mai era lângă mine . Auzeam apa de la duş mergând  , şi mi-am dat seama ce face . Îmi frec ochii şi mă întind ca o pisicuţă , apoi iau telefonul şi îi verific mesajele . 
bla , bla ,bla . Pa , te iubesc ! " - Anne 
Mi-am făcut ochii mari , şi am şters imediat mesajul . Am şters şi apelurile de la ea , pentru a nu trezi suspiciuni . N-o puteam lăsa să mi-l ea , nu acum . Aş muri să îmi fie furat de o puştoaică , una care l-a făcut cam sentimental , dar e ok , îl fac eu cum era . 


Sooo , capitol nou , drame noi ! V-am spus că vă pregătesc ceva mare , şi sper că o să înţelegeţi după fiecare capitol nou . Iniţial nu am vrut să scriu ultima parte , din perspectiva Kristei , dar apoi mi-am zis că o să mă consideraţi nebună , fiindcă vă induc de tot în eroare . Nu sunt mândră de acest capitol un pic plictisitor , dar ca să ajung la ideea mea am nevoie şi de acestea . Sper să vă placă <3 

Pradă de războiWhere stories live. Discover now