Pradă de război

Să plâng sau să râd?

Zilelele , săptămânile , lunile , au trecut pe nesimţite , eu fiind ocupată cu liceul ..şi cu Darius. Între timp , mi-am revenit şi mi-a trecut acel sentiment stupid de 'îmi place de el' şi mă comportam mai normal ca niciodată. Crăciunul trecuse , a fost cel mai groaznic Crăciun din viaţa mea , am avut parte de certuri cu prietenii şi familia . Anul nou mi l-am petrecut acasă, cu Jasmine , plictisindu-ne , eu toată seara vorbind cu Darius . :3  

--------------------------------------------------------------------

Eram deja în luna februarie , o nouă zi , o nouă dezamăgire , îmi spuneam . Telefonul începu să vibreze pe noptiera micuţă din stânga mea , anunţându-mă că e timpul să mă trezesc. Eram deja nervoasă , fiindcă visam că One Direction se băteau pentru mine şi nu ştiam pe cine să aleg :)) , aşa că am luat telefonul şi l-am trântit în cealaltă parte a camerei  , şi aşa vroiam unul nou. Era clar , astăzi avea să fie o zi groaznică . M-am ridicat agale din pat , şi m-am dus să-mi fac nelipsitul meu duş . Am intrat în duş somnoroasă , lăsând apa fierbinte să-mi alinte pielea , relaxându-mă total. După 30 de minute ies puţin mai veselă din duş , mă duc la dulap , îmi aleg o pereche de blugi strâmţi , negri şi o bluză mai lărguţă , mov închis. Am coborât la masă , dar nu aveam poftă de mâncare , aşa că mi-am luat un măr şi am urcat în cameră să mă machiez. De fapt , nu se poate numi machiaj , mă dau cu puţin tuş , apoi rimel şi voila , sunt aşa drăguţă. Îmi usuc bine părul , şi mi-l las pe spate. Îmi iau geaca , UGG-urile , ghiozdanul şi ies din casă . Drumul mi-l petrec singură , cu căştile în urechi , şi cu gândul la ...nu ştiu la ce , dar mă gândeam la ceva. 
 
După 6 ore grele mă grăbesc spre casă , astăzi s-a luat o fată populară de mine , m-a numit 'ciudata cu cărţi', uf , de ar şti ea ce înseamnă să citeşti , e o incultă , nu ştie nimic . Eram nervoasă , şi eram şi mai nervoasă fiindcă nu am putut să-i răspund cum merita , sunt prea timidă şi îmi e prea ruşine să spun ceva urât cuiva . Am ajuns acasă foarte repede , aparent atunci când te mustrezi pe tine însuţi timpul trece mai uşor . Am intrat în casă , am strigat din toţi plămânii după mama , dar eram singură . Super, îmi spun , n-am cu cine să vorbesc . Nu aveam poftă de mâncare , aşa că mi-am luat un baton de cereale şi l-am ronţăit în cameră . Nu vroiam să mă mai gândesc la fata aceea rea , aşa că mi-am făcut temele şi apoi am intrat în lumea mea magică , lumea cărţilor . La ora 21:00 primisem un mesaj de la mama în care spunea că ea şi tati vor fi plecaţi cam o săptămână cu afaceri , cică îmi lăsase bani , şi să fiu cuminte . Probabil unii s-ar bucura , dar eu eram tristă pentru că nu voi apuca să vorbesc cu mami , chiar aveam nevoie să-i povestesc despre acea fată , şi să mă facă să mă simt mai bine. M-am decis că dacă tot mi-am terminat temele ,să ies puţin la aer , şi poate merg să-mi iau o ciocolată caldă sau ceva. M-am îmbrăcat repede cu ceva comfortabil şi am ieşit repede din casă . Aveam căştile în urechi şi mă plimbam pe străzile goale , eram doar eu cu gândurile mele. Intrasem la o cafenea non-stop şi am decis să-mi iau o cafea , mă simţeam obosită şi în niciun caz nu aveam de gând să dorm. Am ieşit cu zâmbetul pe buze din cafenea , sorbând câte puţin din cafeaua delicioasă şi fierbinte. Mă îndreptam spre parc , ştiam că e luminat şi gol la ora asta , şi chiar îmi plăceau momentele acestea de singurătate. Aveam cam 15 minute de mers , dar nu-mi păsa , îmi făcea bine plimbarea . După cum am mai spus , aveam căştile în urechi , cu muzica la maxim , şi nu am observat când o maşină se oprise lângă mine , claxonând. Abia după ce am simţit că cineva mă trage de încheietura mâinii m-am întors speriată , dându-mi căştile jos.
- Ce naiba , omule , dă-mi drumul! ţip cât de tare pot .
- Uşor , Anne , ce ai păţit?
Oh, era Darius , mă speriasem de moarte .
- Hei , m-ai speriat , credeam că am dat peste vreun pedofil sau ceva , nu mă judeca ! zic gesticulând dramatic.
- N-aş lăsa pe nimeni să se atingă de tine , micuţo ! îmi zice pe un ton dulce , iar eu mă duc şi-l iau în braţe .
- Îţi mulţumesc , îi şoptesc la ureche.
- Acum , ce faci pe aici la ora asta , singurică ?
- Păi ..părinţii mei au plecat pentru o săptămână din oraş , eu am rămas singură acasă , mă plictiseam aşa că am decis să ies puţin la aer . 
- Nu puteai să mă suni , domnişoară? E periculos ca o fată aşa firavă şi frumoasă să umble singură pe străzi , când afară sunt atâţia derbedei , zice pe un ton autoritar punându-şi mâinile în şold.
Recunosc că m-a bufnit râsul , dar mă abţin şi-i zic :
- Da cine eşti tu , mama? Hai lasă morala , că nu mă emoţionezi.
- Măi , măi , de când nu ne-am văzut te-ai făcut fată rea, sau ce? Uite cât se poate schimba o persoană în 3 luni , zice şi pufneşte în râs.
- Da , sunt rea , te oftici ? zic făcând o faţă de copil mic , nervos , şi-mi pun mâinile în şold.
- Nu şefa , gata . Haide , te duc acasă.
- Dar nu vreau acasă , eu vreau în parc , zic bosumflându-mă  . 
- Bine copilaş , urcă şi mergem în parc , dar la 23:00 eşti acasă , pregătindu-te de culcare, clar? 
- Bine , mami , uf ce rău eşti ! mă smiorcăi eu
A început să râdă şi m-a băgat în maşină . În 5 minute am ajuns la parc. Ne-am dat jos şi am început să ne plimbăm , povestind ce-am mai făcut noi de când nu ne-am ma văzut. Ce-i drept el vorbea , eu mai mult aprobam , dar era ok şi aşa . Se făcuse 22:45 , dar nu vroiam să-i spun lui Darius , pentru că sigur mă ducea acasă , iar mie îmi plăcea să privesc stelele şi să ascult liniştea nopţii. 

- Hei pisic mic , e târziu , mergem acasă !
- Dar  nu vreeaau , mă plâng eu ca un copil micuţ .
- Trebuie , mâine ai şcoală , nu mai comenta şi hai să mergem.
- Ce rău eşti , te urăsc! 
- Da , nici eu , zice zâmbind dulce. 
Îi arunc un zâmbet sarcastic şi urc în maşină . Pe drum nu am vorbit , dar nu mă deranja asta. Am făcut 10 minute până la mine , deşi a mers foarte încet , ceea ce nu-i stătea în fire. 
- Gata , am ajuns , îmi spune cu un zâmbet satisfăcut .
- Văd şi eu , hai..vrei să intri? 
- Eşti sigură că vrei asta? zice dând din sprâncene şi adoptând un zâmbet pervers .
- Um , da , de ce nu? Comandăm pizza şi vedem un film .
- Ai face orice să nu dormi , ce mă fac cu tine?
- Nu te faci , haide . zic coborând din maşină.
Tace şi coboară din maşină , apoi intrăm amândoi în vila mea luxoasă. Părinţii mei erau afacerişti cunoscuţi , deci aveam mulţi bani , dar nu-mi plăcea să mă laud , sau să mă comport ca o fiţoasă. 
Darius a comandat pizza iar eu am ales un film . Am decis că ar fi grozav să ne uităm la 'The hunger games' , adică am citit  cărţile şi sunt superbe , merită să vedem şi filmul.
- A venit pizza , ţipă Darius cu 5 cutii în mână .
- Filmul se încarcă şi wow , cine crezi că mănâncă atâta pizza? 
- Noi , mie mi-e foame şi sigur nici tu nu eşti mai prejos .
- Mmmda , cum zici tu . 
Ne-am aşezat pe canapeaua mea mare şi comfortabilă şi am dat drumul filmului. Între mine şi Darius erau cam 15 cm distanţă , aşa că el s-a apropiat mai mult lipindu-şi corpul de al meu . M-am prefăcut că nu am observat , părând captivată de film , deşi ştiam ce se va întâmpla. Am mâncat aproape tot ce a comandat , tăcuţi. Pe la jumătatea filmului , când personajele principale ( Peeta şi Katniss) s-au sărutat , Darius mi-a luat mâna şi şi-a încleştat degetele între ale mele. Ok , asta nu puteam să o ignor , deşi îmi dădea nişte fiori plăcuţi , nu puteam să las acele sentimente pe care le alungasem să revină. 
- Um , ăm..vrei ceva de băut? Toată pizza asta mi-a făcut sete , zic ridicându-mă în picioare şi desprinzându-mi mâna din strânsoare.
- Da..de ce nu? 
- Eu îmi iau un pahar cu lapte , e cel mai bun în momentele astea , tu ce vrei?
- Tot aşa şi eu , zice zâmbind dulce.
Mă duc repede la bucătărie , iau 2 pahare pe care le umplu cu lapte şi mă întorc la Darius . 
- Uite-ţi laptele , zic întinzându-i paharul.
- Oh , mersi , eşti o drăguţă.
Afişez un zâmbet inocent şi mă aşez din nou lângă el. Filmul se terminase , şi era de ora 2 . Când a auzit Darius cât e ceasul a sărit ca ars.
- Mai bine aş pleca , dimineaţă vei fi prea obosită şi nu te vei putea concentra la liceu.
- Nu voi fi , dar dacă asta e ceea ce vrei , bine. 
Îl conduc până la uşă , şi îmi ridic braţele în sus , semn că vreau o îmbrăţişare. Înţelege mesajul , şi mă strânge tare, corpurile noastre lipindu-se unul de altul. Îi dau câte un pupic dulce pe ambii obraji , şi îl îmbrăţişez iar. Pentru un moment se desprinde din îmbrăţişare , dar tot ţinându-şi mâinile pe coapsele mele , se uită atent în ochii mei , zâmbeşte şmechereşte şi îşi lipeşte buzele lui moi şi pline de ale mele. Nu pot spune că a fost sărut , dar oricum pentru mine a fost prima dată . A durat gen  3 secunde , apoi s-a uitat iar la mine , eu fiind împietrită şi mirată de gestul lui , mi-a făcut cu ochiul şi apoi a plecat. Am urcat încă nevenindu-mi să cred în camera mea , şi aruncându-mă în patul meu mare şi moale. Nu ştiam dacă ar trebui să fiu veselă sau tristă. Am început să plâng , deşi nu înţelegeam nici eu de ce , poate că eram puţin dezamăgită de mine ,  nu vroiam să mă sărute..suntem doar prieteni , ce-i cu el? Nu , nu vreau să mă folosească cum face cu celelelalte fete , n-am să-i permit asta. Mi-era frică , nu vroiam să mai dau ochii cu el , de ce mi-a făcut asta? În cap îmi apăruseră sute de întrebări fără răspuns , iar lacrimile curgeau fără oprire . Ce se întâmplă cu mine?!