Pradă de război

Surpriză la dublu

Nu-mi  venea să cred ceea ce tocmai se întâmplase , nu mă puteam gândi la nimic altceva decât la ..sărut , sau ce o fi fost aia . Lacrimile curgeau pe obrajii mei fini şi eu stăteam cu privirea aţintită spre tavan ..în minte derulându-se imaginile cu pupicul acela . N-am închis un ochi toată noaptea , şi nu realizasem că se făcuse dimineaţă. Abia când am simţit razele calde ale soarelui pe pielea mea albă mi-am dat seama că e zi. Mi-am luat telefonul şi am văzut că era ora 6. Super , îmi spun , nu am chef de nimic . Mă ridic tristă din pat şi fac paşi micuţi până la baie. Când am ajuns în faţa oglinzii mai că ţipam 'intrus în casă' . Fata din oglindă nu semăna deloc cu mine . Aveam ochii roşii şi cearcăne proeminente, să nu mai spun de părul ciufulit care îmi acoperea faţa. După 10 minute de holbat şi atins oglinda , să văd dacă sunt chiar eu , m-am băgat în duş . Acea senzaţie de relaxare a venit atunci când apa fierbinte a făcut contact cu (,) corpul meu . Eram dezamăgită de mine , lacrimile curgând fără oprire . Am ieşit din duş posomorâtă , fiindcă nici asta nu m-a înveselit. E ciudat , ştiu , dar mă simţeam mai rău ca după o despărţire . Nu , nu , revino-ţi Anne , trebuie să realizezi că te comporţi ca un copil , îmi tot repetam în cap. Mă uit la ceas şi văd că e 7 , deci mai aveam timp până încep orele. Poate mă voi simţi mai bine la liceu , cine ştie. Era foarte plăcut afară , cald şi frumos , aşa că mi-am luat o rochiţă şi o pereche de ghetuţe. Am ales o geantă crem , mi-am luat telefonul şi am ieşit din casă. Se făcuse 7:30 , deci m-am decis să merg să beau o cafea , şi poate să mănânc ceva. Drumul a fost liniştit , am mâncat şi mă îndreptam spre liceu. Mă simţeam urmărită , aşa că mă întorc brusc şi văd un băiat înalt , mult mai înalt decât mine , cu ochi verzi , care era în spatele meu.
- Ăăăhh..bună ! îmi spune zâmbind stânjenit.
- Bună şi ţie  ! zic pe un ton uşor confuz,uitându-mă în toate părţile să fiu sigură că vorbeşte cu mine
- Eu sunt Jason , dar prietenii îmi spun Chase,spune şi întinde mâna
- Anne , dar prietenii îmi spun Anne , zic amuzată,dând mâna cu el
- Încântat , Anne . 
- La fel , zic şi-mi bag nasul în telefon apoi mă întorc şi merg mai departe. 
Ştiam cine e , oh , îl cunoşteam prea bine. Era cel mai popular băiat din liceu , toată lumea îl cunoaşte , e ceva gen 'bad boy-ul' liceului , frânge inimi şi nu-i pasă de nimeni. Nu vroiam să am de-a face cu aşa persoane , în special cu el. Speram din suflet să meargă în treaba lui , dar bravo , Anne , eşti inteligentă , sunteţi la acelaşi liceu deci..
- Stai , Anne , zice şi aleargă lângă mine , să fim în acelaşi pas.
- Da? spun ridicându-mi privirea spre el ,privindu-l fix în ochii aceia verzi superbi .
- Putem merge împreună până la liceu , nu ? zice cu o faţă de căţeluş .
Nu ştiam ce să-i spun , dar un val de tupeu şi adrenalină mă prinsese aşa că am profitat :
- De fapt nu , nu putem merge . Nu ştiu ce crezi că faci , sau vei face , dar îţi pot spune de acum că nu sunt interesată . Nu-mi pasă dacă ţi se pare că am fund mişto , sau ţi se pare 'sexi' că citesc mult , dar poţi să mă laşi în pace , nu te vreau prin preajmă . zic gesticulând dramatic şi puţin nervoasă.
- Hei , nu te enerva , vroiam doar să ...
- Să ce? îl întrerup şi mai nervoasă. Ţi-am spus clar mai devreme , prefă-te că nu exist , ca şi până acum de altfel. Pa ! spun şi merg mai repede . 
Nu ştiu ce a fost asta , sau de ce am reacţionat aşa , dar îl ştiu de ceva timp , şi mi-a plăcut de el , dar nici nu ştia că respirăm acelaşi aer , şi acum ce? Nu sunt şi nu voi fi distracţia lui , am destule probleme acum . Îmi amintesc cât de tare l-am plăcut , oh , îl adoram , cu toate că nu vorbise niciodată cu mine . Îmi alung toate amintirile , dacă se pot numi aşa , şi mă îndrept cu paşi mari spre liceu. La intrare mă aşteaptă aceeaşi fată care a râs de mine recent , ceea ce mă face să-mi dau ochii peste cap. 
- Hei ciudato unde mergi? spune şi mă trage de rochiţă.
- Am ore , te rog frumos să mă scuzi  , zic şi încerc să plec cât mai repede,dar fără succes.
- Nu pleci nicăieri , unde-ţi sunt cărţile frumuşico? spune începând să râdă
Nervii se plimbau în tot corpul meu , şi cedasem , fata timidă a dispărut , a apărut cea care stă prost cu nervii .
- Hă? Cărţi? Ştii măcar cum arată?  Uite ce e , nu ştiu şi nici nu-mi pasă care e problema ta , dar vreau să mă laşi în pace , nu voi fi jucăria de care să-ţi baţi tu joc ,da? Nu mă interesează că eşti cea populară şi vrei atenţie , caut-o în altă parte , eu vreau linişte şi pace ! Nu voi accepta insulte de la o incultă ca tine,poţi să te crezi populară şi să te dai importantă la cineva căruia chiar îi pasă ! zic ridicând tonul şi gesticulând cu mâinile prin aer
Nimeni nu spunea nimic , toţi se uitau miraţi la mine , iar fata aceea blondă , pe care din câte am înţeles o chema Krista , se uita cu o privire plină de ură la mine , nervii citindu-i-se pe faţă. Am roşit instantaneu , şi am plecat ca vântul în clasă , abia îmi abţineam lacrimile. Era mai mare decât mine,şi cu toate astea se comporta ca un copil constipat .Degeaba m-am străduit să o ţin pe Anne cea vulcanică înăuntru , şi acum ce-am făcut? Eşti o proastă , îmi repetam în gând. De mică am avut probleme cu temperamentul , iar pe parcurs ce creşteam , devenea o mare problemă , aşa că am reuşit să acopăr această latură departe de ochii tuturor , şi adoptând un aer de fată timidă . După un timp am început să mă obişnuiesc ca fiind aşa , şi asta a devenit personalitatea mea , credeam că partea mea mai ''rea'' a dispărut de mult , dar se pare că astăzi mi-a bătut din nou la uşă iar eu am poftit-o înăuntru politicoasă .
Până la urmă s-au sfârşit orele , am scăpat de privirile superioare şi puţin răuăcioase ale celorlalţi elevi.  Mă simţeam uşurată , şi am plecat ca fulgerul acasă . Am luat primul autobuz care mi-a ieşit în cale şi am ajuns foarte repede acasă. După cum m-am aşteptat , eram singură , iarăşi , uram asta. Simţeam nevoia să vorbesc cu cineva , şi da , ştiam ce trebuia să fac. Am luat telefonul şi l-am apelat pe Darius. 
- Da? zice cu o voce uşor răguşită
- Bună , ce faci? 
- Cu băieţii prin drum , tu? 
- Nu prea bine  , nu poţi să vii până la mine peste vreo oră? spun pe un ton rugător
- Ba da , la 20:00 sunt acolo. 
Am închis , mi-era de ajuns. A , probabil vă întrebaţi de ce nu o sun pe Jasmine ... păi ea are problemele ei , e în clasa a 8 a şi e foarte ocupată , are mult de învăţat , deci vorbim foarte rar , şi nu o pot încărca şi cu problemele mele,încerc să-i las spaţiul de care are nevoie,până la urmă anul ăsta are un hop important de trecut : examenul de capacitate.
Hmm , aveam o oră la dispoziţie să mă pregătesc , era frumos afară deci presupun că vom sta pe băncuţa din faţa casei . Mă duc să fac un duş rapid , apoi mă întorc la dulap şi îmi aleg o pereche de blugi negri , strâmţi , o bluză strâmtă din danteluţă + teneşii mei albi . Cobor la bucătărie , îmi iau un baton de cereale şi mă întorc în cameră. Mai aveam cam jumătate de oră , aşa că mă îmi iau cartea şi mă arunc în patul meu mare şi moale. Nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul şi primesc mesaj de la Darius 'haide afară , am ajuns' . Din moment ce nu am auzit o maşină , presupun că a venit pe jos , interesant. Îmi iau geaca şi ies repede din casă. Era deja întuneric , dar am mai putut observa o a doua siluetă lângă Darius. Merg repede la el şi îl iau în braţe , oprindu-mă apoi în faţa celui de-al doilea personaj. Îmi părea cunoscut , iar când i-am auzit vocea am fost şocată.
- Bună frumoaso ! zice pe un ton pervers.
Era Chase . Ce? Nu , nu e posibil.
- C-c-chase? spun foarte mirată .
- Exact eu scumpete , şi vine să mă îmbrăţişeze.
Fac un pas înapoi şi îi spun :
- Stai exact unde eşti domnule! 
Râde uşor apoi Darius spune :
- Stai , voi vă cunoaşteţi? îi puteam recunoaşte uimirea din glas
- D-d-da ..suntem la acelaşi liceu , spun jenată , lăsând privirea în pământ
- Normal frate , e una din frumuseţile liceului , zice Chase şi-mi zâmbeşte şmechereşte.
Chiar dacă era întuneric , puteam să-i văd nedumerirea de pe faţa lui Darius .
- Da , ne-am cunoscut astăzi , zic zâmbindu-i dulce prietenului meu,încercând să-i explic situaţia
- Oh , atunci e bine. spune Darius privind un punct fix ,încercând să pună totul cap la cap.
Am schimbat subiectul , dar îmi părea rău că nu a venit singur , mi-ar fi plăcut să vorbim şi să-i spun despre tot ce am păţit în ultimul timp . Chiar dacă Chase era un nesuferit , era şi foarte drăguţ şi amuzant. Ochii lui de culoarea smaraldului îmi făceau picioarele de gumă. Oh , la ce mă tot gândesc? Scutur uşor din cap şi revin la realitate. Timpul a trecut , iar noi vorbeam despre lucruri banale , până când Chase mi-a adresat câteva cuvinte :
- Deci , Anne , tu nu ai prieten , nu?
- Ăhm , n-n-nu ,zic bâlbâindu-mă . uram când mi se întâmpla asta
- Îmi poţi da numărul tău de telefon ? Să păstrăm legătura , zice zâmbindu-mi pervers.
Puteam să simt pulsul crescut a lui Darius , care era lângă mine , aşa că îi spun relaxată :
-  Pentru mine e suficient că ne vedem în fiecare zi la liceu .
- Dar poate nu-ţi pot auzi vocea suavă zilnic , zice el  pe cel mai fermecător ton posibil
Se  pare că Darius nu s-a mai putut abţine şi a spus nervos :
- Noi trebuie să plecăm  .
- Dar frate , aşteaptă să-mi dea numărul , zice Chase rugător
- Am zis că plecăm , ţipă Darius , vena de pe gât devenind mult mai proeminentă .
Chase nu a mai spus nimic , doar a ridicat mâinile în semn de 'pace' şi a luat-o înainte , dar neuitând să-mi spună ceva :
- Ne vedem la liceu păpuşa , zice astea şi-mi face cu ochiul.
Nu i-am răspuns şi m-am întors cu faţa la Darius care stătea încordat uitându-se la mine .
- Hei , ce ai ? zic pe un ton dulce 
- Nimic , scuză-mi reacţia , spune privind  în jos.
- Şi pe mine m-a enervat oricum , zic şi mă apropii de el să-l îmbrăţişez.
Mă strânge tare la pieptul lui , iar eu îmi ating buzele moi de obrazul lui fierbinte . Mă desprind uşor din îmbrăţişare şi intru în casă . Seara asta a fost ciudată, îmi spun apoi scutur uşor din cap . Trebuie de asemenea să mă odihnesc.