Pradă de război

Facem asta din nou ?

Am reuşit să o fac şi pe asta ! Îmi cer scuze pentru acest capitol scurt şi neinteresant , doar că pur şi simplu nu am avut inspiraţie . Promit că următorul va avea ceva mai multă acţiune . 
  *Dacă ţi-a plăcut , poţi vota / comenta . *  Ily people ! >:d< 

 ********

După ce am luat foiţa aceea , de parcă ar fi placată cu aur , i-am zâmbit doctorului , ca mai apoi să mă încrunt şi să-l fac să mă privească nedumerit . 

- S-a întâmplat ceva , domnişoară Andrews ?  

- Cum ar trebui să îţi trec numele în agenda telefonului ? spun rugându-mă să priceapă aluzia .

- Dean . îmi răspunde simplu .

Îi zâmbesc inocent şi mă grăbesc să părăsesc cabinetul . 

- Nu atât de repede , domnişoară ! zice pe un ton serios . 

Fir-ar , nu a uitat . Mă întorc robotic pe călcâie şi mă apropii din nou de pat , bosumflată .

 - Chiar e nevoie să facem asta ? mă smiorcăi eu , în speranţa că poate mă lasă să plec . 

- Ţi-am promis , deci aşa vom face ! 

Îmi dau nervoasă ochii peste cap şi mă fac comodă pe pat . Doctorul meu cel sexi scoate un laptop din geanta lui şi îl aşează cu grijă pe birou . 

Dă Doamne să nimerească un film porno şi să scap de documentare plictisitoare . Bineînţeles că nu am noroc , niciodată nu am , şi începe documentarul . După aproape o oră în care am crezut că o să mor acolo , apare "the end " pe ecran şi răsuflu uşurată . 

 - Sper să bagi la cap ceea ce ai văzut . Liberă . 

Am pufnit uşor din nas , doar nu vorbeşte serios , aşa-i ? 

- Cum zici ! îi răspund sec şi ies pe uşa mare , trântind-o în spatele meu.

*************

- Chiar trebuie să fii tu atât de enervant ? ţip stupefiată la Darius 

- Am zis că te duc , păi te duc ! îmi răspunde la fel de precipitat

- Nu ! Am zis că pot să merg singură , ce nu înţelegi ? 

- Nu poţi , Anne ! Tocmai ai ieşit dintr-un spital, încă nu eşti complet recuperată . îmi ţipă în faţă apucându-mă de braţ şi cărându-mă după el , până la maşină.

- Dean a spus că sunt perfect sănătoasă acum ! spun încercând să scap din strânsoare .

- Cine dracu e Dean ? zice Darius şi se întoarce automat cu faţa spre mine , dându-mi drumul mâinii .

- Doctorul . răspund simplu 

- Acum vă spuneţi după prenume ? Anne , ce se întâmplă aici ? 

15 minute de tăcere , şi ştiam că poate să mai continue aşa mult timp. Se uita la mine cu o privire rece , de gheaţă , care-mi dădea fiori . Cedez dându-mi ochii peste cap , şi îi răspund :

- Arată bine , ok ? Nu mă judeca . 

- Anne , are probabil cam 24 de ani , iar tu abia 16 !  ţipă intignat de cele auzite 

- Şi ? Pe tine nimeni nu te-a certat când ţi-ai tras-o cu profa de engleză ! Eu de ce sunt criticată ? 

- Aia e o altă treabă ! De ce căcat ţi-ar păsa de un doctor când tu ai iubit ? 

- De ce îţi pasă ? 

- Nu-mi pasă . 

- Asta aşteptam să aud . Pa! răspund şi îi întorc spatele , simţind cum lacrimile îmi acaparează ochii. 

Am încercat pe cât posibil să nu plâng , cel puţin nu până acasă . Ajunsă în camera mea mă învârteam de colo-colo  , neştiind cum să împiedic lacrimile să apară .  Apoi s-a aprins beculeţul . Da , idioato , ştii tu ce ştii . M-am scotocit prin buzunare după hârtiuţa aceea valoroasă şi am apelat numărul . Era deja seară , deci nu cred că îl deranjam .

- Da ? se aude vocea îngerului meu de la capătul firului 

- Dean ? 

- Roxanne ! spune de parcă ar fi aşteptat să îl sun 

- Am nevoie de un umăr pe care să plâng , metaforic vorbind , ştiu că nu pot să mai plâng . 

A chicotit apoi mi-a spus :

- La cafeneaua "Brook" ,  într-o jumătate de oră , e ok pentru tine ? 

- Perfect ! zic ţopăind deja .

- Ne vedem , mi-a spus închizând telefonul .

Am început să sar în pat şi să ţip de fericire . Eram entuziasmată , aşa că m-am grăbit să fac un duş , ca mai apoi să mă proptesc în faţa dulapului , neştiind ce să port. M-am gândit că ar trebui să mă îmbrac cu ceva lejer , dar în acelaşi timp cu stil . Şi deoarece aveam un corp de model , am optat pentru o pereche de blugi strâmţi , o cămasă înflorată , şi o pereche de platforme albe . Părul mi l-am ondulat , apoi mi-am aplicat puţin tuş şi mascara , şi eram gata. Mi-am luat geanta şi telefonul apoi am ieşit din casă. Se pare că Dean era deja la cafenea,aşteptându-mă. Am intrat sfioasă ,şi toate privirile , inclusiv al prinţului meu , s-au întors către mine . Am roşit puternic , şi mă îndreptam graţioasă spre masa doctorului . S-a ridicat în picioare , punându-mă pe obraji şi făcându-mi semn să mă aşez .
- Bună ! zic într-un final
- Ţin să îţi spun că eşti superbă ! exclamă el cu o sclipire ciudată în ochi.
Greşea , el era cel superb. Nu credeam că poate arăta mai bine decât în halatul alb de la spital , dar mă înşelam . Tricoul vişiniu pe care îl purta îi evidenţia şi mai bine muşchii perfecţi , dându-i o aură de băiat rău . Îl analizam iar , şi iar , şi iar , până când m-a întrerupt spunând :
- Deci , cine te-a rănit ?
Mă blocasem. Pentru 3 minute uitasem pentru ce l-am sunat , sau că eram tristă . Aşa efect avea asupra mea .
- De fapt , vroiam doar să te văd , îl mint eu .
- În cazul ăsta mă bucur că ai sunat ! zice şi din nou , am văzut acea sclipire în ochii lui .
- Mi-am dat seama că nu ştiu nimic despre tine , şi nici tu mare lucru despre mine ! îi spun prinzând curaj.
- Ce ţi-ar plăcea să ştii ?
- Ce vârstă ai , pentru început.
- Am 26 de ani şi lucrez de foarte puţin timp !
  Iar de aici totul a venit de la sine . Am vorbit ore în şir , dar nici eu nu ştiu despre ce . Era deja 23:30 , şi noi eram încă acolo , vorbind fără oprire . Dintr-o dată simt cum îmi sună telefonul , aşa că îl scot repede din geantă . Era Jake . Ce? Idiotul ăsta îşi mai permite să mă sune după tot ce mi-a făcut ?
*Apel respins*
  După încă 30 de minute — timp în care telefonul suna continuu— pe uşa cafenelei intră un băiat. Şi cum norocul mă urăşte , băiatul ăla era Jake . Îmi căzuse faţa când l-am văzut , iar ochii lui se întunecaseră . Am înghiţit în sec , apoi m-am întors la conversaţia mea interesantă cu doctorul cel sexi . Îi simţeam privirea lui Jake cum îmi ardea ceafa , şi mă simţeam tot mai inconfortabil . Serios ,parcă aş fi într-o telenovelă de prost gust , chiar nu putea să fie o băbuţă care avea nevoie la toaletă?
Iar în clipa aceea Jake era la masa noastră , mai nervos decât fanii lui Dinamo la meciul cu Steaua .
Am dat de dracu .