Pradă de război

Seara noastră.

Au trecut 3 săptămâni de la situaţia aceea neplăcută , timp în care am refuzat să o mai vizitez pe Jasmine sub pretextul că sunt ocupată. 
Era sâmbătă dimineaţă , şi telefonul suna exasperant , până când am răspuns nervoasă:
- Da , ce e?!! 
- Bună dimineaţa !! spune Jasmine entuziasmată
- Mă rog , ce s-a întâmplat de suni ca disperata?! zic pe un ton irascibil.
- Cineva e nervos astăzi , dar las' că te fac eu să te simţi mai bine . Vei dormi la mine în seara astaaa ! spune chiuind , puteam să jur că ţopăia ca dementa prin cameră.
Automat mi-am deschis ochii mari şi m-am ridicat parcă arsă ţipând cât de tare am putut :
- Ceeee? Cum? Ieeeeeeeeeii , iuhuuuu , da , da, da, da, da, daaa , abia aştept !! 
- Acum cine-i disperata? zise ea râzând . Cum spuneam , ai mei pleacă cu afaceri vreo 2 zile şi în seara asta vreau să vii la mine , doar n-o să mă laşi singură. :o3
- Normal că nu ,la 18:00 sunt la tine .
Eram în culmea fericirii , abia aşteptam să evadez din casă . În adâncul sufletului meu , speram să-l întâlnesc din nou pe Darius , chiar dacă nu-l cunoşteam mai deloc , simţeam că vreau să-l văd şi să fie lângă mine . Eşti proastă,Anne ! mă trezeşte vocea din capul meu
Da...ziua se scurse repede , făcându-se ora de plecare . De data aceasta în aproape 20 de minute eram la Jas. Mai aveam câteva case, când îl văd pe Darius că iese dintr-o curte , wtf , aici stătea el? Eram şocată şi bucuroasă în acelaşi timp . Am încercat să par indiferentă , trecând pe lângă el cu nasul în telefon , vrând să creadă că nu l-am observat. A murmurat un 'bună ' în trecere şi nu a mai aşteptat răspuns. Am intrat în casă bucuroasă , fredonând o melodie .
- Hei , hei , heei , zic eu sărind să-mi îmbrăţişez prietena.
- Da , da , hai să ne facem ceva de mâncare ca după să putem ieşi afară. zice şi mă ia în braţe
Ne-am învârtit noi prin bucătărie , făcând ceva care arăta comestibil , ne-am schimbat şi am ieşit afară , aşezându-ne pe băncuţa din faţa casei . Jasmine s-a dus până în casă să vorbească la telefon , eu rămânând singură  butonându-mi telefonul. Deodată simt o prezenţă caldă lângă mine şi-mi ridic brusc ochii din telefon. Ca să vezi , era Darius care se uita la mine şi-mi zâmbea şmechereşte.
- Bună...
- Anne , zic eu dându-mi ochii peste cap.
- Da , bună Anne ! Ce cauţi aici singură ? spune pe un ton sarcastic făcându-mi cu ochiul.
- Te aşteptam pe tine , şi uite că ai şi apărut ! spun eu ironică . 
Nu puteam să cred ce ieşise pe gura mea , de obicei mă panicam în preajma persoanelor necunoscute şi nu eram în stare să scot măcar un cuvânt. Norocul meu a fost că Jasmine venise lângă noi şi nu trebuia să mai spun ceva.
- Heeei Darius !  Despre ce vorbeaţi voi aici? spuse ea aruncându-ne o privire perversă.
- Ah , nu mare lucru , Anne tocmai se pregătea să-mi dea numărul ei de telefon, zice Darius făcându-mi cu ochiul .
Mă uit la el şi-mi dau ochii peste cap enervată de tupeul lui şi murmur timidă câteva cuvinte..
- Din păcate nu îl ştiu şi nu am cum să ţi-l dau .
- No problem bro , ţi-l trimite boassa ta imediat , zise Jas zâmbind inocent.
I-am aruncat o privire tăioasă , enervată până peste cap . M-am prefăcut că nu-mi pasă şi mi-am aruncat ochii în telefon sperând că va pleca. Părea atât de neinteresat şi indiferent , abia mi-a reţinut numele , pentru ce avea nevoie de numărul meu de telefon? Dacă are impresia că sunt vreo uşuratică de care va profita, se înşeală amarnic, eu nu sunt ca restul .
- Exact , nu sunt ca ele!! am ţipat fără să-mi dau seama .
După ce am realizat că gândurile mele au vorbit , în adevăratul sens al cuvântului , am roşit puternic , cei doi uitându-se amuzaţi la mine. După ce a făcut 'rost' de numărul meu de telefon , nu am mai vorbit unul cu altul , timp de vreo 2 săptămâni...