Povestea unui demon

2.Dezvăluiri și descoperiri

Centrul, ca de obicei, este plin, neavând loc să arunci un ac. De la întâmplarea din pădure, stau pe o bancă în parc și privesc în gol. Privirea lui Nate era mai întunecată ca niciodată, de parcă ar fi vrut să mă omoare în momentul ăla, iar dispariția lui m-a pus destul de rău pe gânduri.

Scândurile scârție, iar pe canapea se așează Nate. Inima începe să îmi bată rapid, respirația îmi devine scandată,mâinile îmi transpiră, iar pielea îmi devine rece ca gheața. Niciodată nu am fost așa speriată de cineva, niciodată nu m-a speriat Nate in halul ăsta. Dau să mă ridic, dar o mână lui rece mă oprește.

-Nate, trebuie să plec, scuza-mă!

-Blaze, trebuie să îți explic ce s-a întâmplat dimineață,te rog!

Ochii mei îi urmăresc pe ai lui, care acum sunt același căprui, care mă face să zambesc mereu. Oftez și mă așez iarăși pe micuța canapea.

-Te ascult..

Privirea lui se ridică din pământ și e la fel de întunecată că atunci. Mă privește, apoi își umezește buzele vrând să spună ceva, dar apoi tace.

-Aștept, Nate! M-ai speriat destul de tare azi, plus că dispariția ta a fost un nimic în asta. Niciodată nu m-ai strâns așa, iar privirea de parcă a-i fi vrut să ma ucizi pe loc, a umplut paharul.

-Nu știu cum să îți explic dar sunt sigur că o să mă crezi nebun, spune, într-un final.

-Te, știi că mereu îți voi fi alături. Ești prietenul meu din copilărie.

Eu și Nate ne cunoaștem din clasa întâi, iar de atunci suntem ca frații. Împreună ne-am făcut primul tatuaj, împreună am avut prima noastră fugă de acasă, am facut totul împreună,iar acum, brusc, are secrete fața de mine. Tace. Dau din cap negativ și mă ridic.

-Cand ai de gând să mi te deschizi, să mă cauți.

Aerul cald se împânzește peste tot. Mă așez pe motocicletă, iar când să pornesc două brațe îmi înconjoară talia.

-Condu și vei afla tot ce vrei!

Mâinile lui mă strâng mai tare de abdomen, iar respirația lui imi încălzește gâtul. Casa veche,părăsită, de la marginea orașului,locul nostru e neschimbat. Nu am fost aici de cand Nate mi-a mărturisit că mă place și am decis să încercăm, dar dacă nu merge să renunțăm și așa a fost. Ne așezăm pe iarbă, în curtea casei. eu așteptând suspicioasă povestea lui.

-Acum trei ani am întâlnit o tipă într-un bar, era exact dupa despărțirea noastra, eram beat, iar ea pur și simplu m-a luat de mână și m-a dus la acasă. Era superbă, avea pielea alba, fără defecte,părul roșu că sângele, ochii negri ca noaptea și atat de fragilă. Aparențele înșeală, nu? Pur și simplu sufeream, am crezut că așa poate voi uita, dar ea nu a făcut decât să râdă de mine, să se hrănească. Era o creatura ucigașă,un vampir. A crezut că m-a ucis, că m-a secat, dar a gresit. Veninul ei mi-a cuprins corpul înainte ca ea să termine și atunci inima mi s-a oprit, am murit și am devenit și eu tot o bestie.

Spusele lui mă ametesc. Nu pot să spun nimic. Minte? Delireaza? Privirea lui e sinceră și pe lângă ce am văzut dimineață, are perfectă logica.

-Stiam că nu o să mă crezi,acum,pe bune, cine ar crede asta?

-Eu, Nate! Te cred, iar tot ce ai spus parcă e desprins din filmele alea clișeice ca "Twilight" sau "TVD" care le privește Emma, pe care începe să le cred. Dar acum, serios, te cred și până la urmă credem tot ce vedem și eu am văzut.

-Deci nu mă crezi nebun?

-Te,nu as face-o niciodată. Ești prietenul meu cel mai bun și știu că nu m-ai minți niciodată,îi răspund sincer privindu-l in ochii negri, pătrunzători.

-Exact, cei mai buni prieteni, repetă cu un glas stins.

Îl înțeleg,dar în sufletul meu știu că nu e el, prințul meu pe cal alb. Până si sora lui, Emma, m-a chinuit luni de zile după despărțirea noastră, să mai încerc, dar nu am putut.

O respirație arzatoare și niste buze moi fac contac cu ale mele. Nu am mai simțit acele buze de mult timp, dar din nou, nici o senzație nu se crează. Îi răspund sarutului dintr-o cauză necunoscută,iar din senin spatele meu face contact cu iarba țepoasă. Gem la contactul ei cu pielea mea. Mâna lui pătrunde sub tricou, mangaindu-mi talia. Nu pot! Opresc sărutul, iar Nate se îndepărtează de mine destul de speriat. Fața și pielea lui sunt mai albe că niciodată, ochii negri bat într-un sangeriu destul de închis, de parca ar vrea să mă mănânce chiar acum.

-Sângele tău, are un miros diferit față de cel de aseară. Atunci mirosea a cireșe, acum e întepator, de parcă ai mirosi sângele unui varcolac, dar mai rafinat.

Vârcolaci? Exista și aia?

-Din tot ce am spus, pe tine te interesează vârcolacii? Ești diferită, dar nu pot înțelege cum de e posibil așa ceva? Sângele tău se adaptează încât te poți camufla în caz că ești în pericol, exact ca atunci când coltii mei erau să te omoare acum cinci minute.

-Unu: De ce nu aș fi diferită? Doi: Tu cumva mi-ai citi gândurile?

-Diferita poti fi, dar o chestie că asta nu am m-ai întâlnit, iar chestia cu cititul gândurilor vine la pachet cu colții.

Un chicot îmi scapă,iar Nate se uită la mine zambind. Cand i-am spus că îl cred, fata lui si privirea i s-au luminat.

-Sora ta știe? Il întreb părcand motocicleta pe aleea casei lui.

-Nu! Îți dai seama că până acum aș fi disecat și studiat în întregime, nu?

Izbucnim amândoi într-un ras care a făcut, din nou, un câine să latre.

-Ne vedem, Te! Ai grijă!
- Nu eu sunt cel care trebuie să aibă grijă, acum, șoptește înainte că eu să plec, dar destul de tare încât să il pot auzi.