Povestea unui demon

9.Ars pe interior

—Mișcă-te, Blaze! Nu avem toată ziua la dispoziție.
—Nu sunt vampir, nu sunt un super erou din benzi desenate, sunt om și nu pot fugi mai repede decât o fac acum. Poți să încetinește puţin?
La auzul plânsetelor mele de copil, Hale se oprește în loc, bătând din picior. Ajung în dreptul lui, respirând scandat. Trag aer în piept, vrând să sa continuui discursul de acum cinci minute.
—De când ai devenit așa vorbăreața? Sti ce? Nu conteaza.
Hale mă apucă de talie și mă ridică pe umărul lui, continuând drumul.
De când le-am povestit despre holul acela și despre femeia din faţa mașinii, Hale și Ana au devenit tot mai ciudați.
Mersul în pădure îmi stârnește amintiri, chiar și de pe umărul coltosului. Căutam unul din "sediile" sabatului lui Lucifer. O căutăm pe cea care m-a trimis acolo.
Hale se oprește brusc, facându-mă să mă lovesc cu nasul de omoplatul lui.
—Ce faci? Întreb, ținându-mă de nas și privind în jur.
—Am ajuns.
—Eu nu văd nimic, adaug, privind și mai atent.
Privirea mi se oprește asupra unui copac, în spatele căruia am zărit o persoană cu o mantie destul de asemănătoare cu cea a tipei din seara cu pricina.
Mă îndrept  spre ea, privind în urmă, spre Hale. Arunc o privire spre copac, iar acolo nu mai era nimeni, decât o stea, o stea destul de ciudată.
—Hale, uite.
Privirea lui Hale devine una speriată. Mă încrunt la sesizarea pe care tocmai am făcut-o și analizez mai bine copacul. Steau a început să strălucească din ce în ce mai tare, copacul, arzând pe interior. Flăcările îmi aduc aminte de cele din "amintirea" mea. Ca și casa, copacul ardea pe interior. Totul devine din ce în ce mai straniu.
—Hai să mergem acasă,Hale. Nu îmi place locul ăsta.
El mă fixeaza cu privirea și mă privește blând.
—Vom vedea ce putem găsi prin biblioteca tatei.
Când am auzit ultimul cuvânt m-am încordat puțin. Tata mereu a fost un punct sensibil pentru mine. Până a decis să plece am avut o relație noastră tată-fiică era ca  în filme, dar când am aflat că mama e bipolară am început să ne răcim unul față de altul.
O iau la pas în urma lui Hale, aruncând câte o privire în urmă. Întunericul înghite toată pădurea, copacul arzând, încă zărindu-se în beznă.
—Tatăl tău, încep să bâlbâi ceva, fâstâcindu-mă.
—Da, e mort, mai bine zis ucis de un vânător.
Înghit în sec și continuui să îl urmez. Umerii îi sunt încordați, vocea i s-a răcit din senin și pașii grăbiți mă fac să cred că am atins o coardă sensibilă.
Reușesc să  îl ajung din urmă. Mâna mea rece îi atinge umărul, făcându-l să se întoarcă. Îmi cuprinde palma într-o strânsură destul de dureroasă. Mă privește cateva secunde, apoi îmi dă drumul mâinii. Palma lui îmi atinge spatele, trăgându-mă mai aproape de el.
Lumina lunii îi face părul să lucească, iar ochii aceea că smaraldele îmi inspectează fiecare părticică, făcându-mă să tremur din toate încheieturile.
Buzele lui le ating pe ale mele, formând un sărut blând. Mă opresc, iar el se încruntă. Mâna mea coboară pe pieptul lui, care coboară și urcă neregulat. Fruntea lui o atinge pe a mea, respirația lui fierbinte căzând asupra buzelor mele.
—Cine ești?
Întrebarea lui mă derutează complet. Cine sunt? Pe bune? Nu răspund, dar privesc în jur.
E miezul nopții și frigul mă cuprinde. Îmi încrucișează brațele și încep să pornesc alert sper motocicletă.
Proastă alegere să las jacheta la bătrână, spun în șoaptă, mai mult pentru mine.
Hale nu era nici în urma mea, dar nici în fața. O adiere mai ușoară, îmi face parul să îmi invadeze fața.
Geaca mea face contac cu umerii mei, făcându-mă să mă culcușesc mai bine în ea.
—Nu puteai să faci asta măi devreme?
Mă plâng, încercând să mă încălzesc.
—Dacă ai fi spus mai devreme, aș fi făcut-o.
Îmi dau ochii peste cap și continuui drumul. Pașii apăsați ai lui Hale strivesc frunzele uscate.
La o răscruce de poteci, mai mulți pași se aud din toate părțile. Hale mă prinde de mână, mii de fiori cuprinzându-mă.
Mai multe persoane cu mantii negre ne înconjoară, una singură cu acea stea pe glugă se apropie de noi.
—Blaze Snow, o plăcere să te întâlnim.
Vocea tipei e răgușită, dându-mi de înțeles că e bătrână.
O privesc, încercând să îmi dau seama dacă ne cunoaștem. Este o femeie vârstnică, destul de înaltă, cu o prezență destul de impunătoare.
Mâna mea o strânge mai tare pe cea a lui Hale, iar acesta o strânge blând.
—Una din voi m-a trimis în Holul Trecutului și trebuie să aflu cine este și de ce a facut-o, spun cu o voce tremurândă.
Femeia priveste în jur, apoi un zambet îi apare în colțul gurii.
—Nimeni din sabatul nostru nu a facut una ca asta. Nu avem destulă putere pentru a o face. Vrăjitoarele care au puterea investită de însuși Lucifer o pot face, iar sabatul lor e in Londra, dar daca vrei să afli cine e, ai grijă la oglinzi.
Cuvintele ei îmi treceau pe lângă urechi. Un țiut puternic îmi face capul să bubuie de durere, apoi pustiu. Nu sabat, nu vrăjitoare, nimic.
—Hale, vreau acasă, bolborosesc, cuprinzându-i bratul.

              ——————

—Copii, sunteți bine?
Cearcanele Anei sunt evidente, ochii roșii,părul negru, vâlvoi, o dau de gol că nu a dormit.
Mainile ei firave îl cuprind pe Hale, apoi mă privește și pe mine zambind strâmb.
Arunc o scurtă privire spre mana dreaptă, unde aveam vanataia de la Nate, iar pe încheietura avem un tatuaj, unul nou, era o stea asemănătoare cu cea de pe copac.
Trag maneca gecii, încânt să acopar zona desenată, apoi mă îndrept spre cameră.
Șoapte se aud de jos, Ana și Hale, vorbind. Nu pot distinge nimic, dar nu prea mă interesează, tot ce vreau e să am parte deun duș și un somn liniștit
     Las picăturile să curgă pe piele, făcându-mă să tresar. Picăturile de apă se scurg pe corpul meu, relaxănd fiecare mușchi încordat.
     Șterg cu prosopul zonele ude, apoi mi-l înfășor în jurul corpului.
     Ușa camerei lui Hale se deschide, ieșind Hale, cu pijamalele pe braț. Îl privesc, acesta mă privește, făcându-mă să roșesc.
    Încheietura mă ustură, iar reflexia mea din oglindă, poziția e diferita, iar privirea "mea" este ca și cum m-aș urmării.
       —Ne vom întâlni...