Povestea unui demon

21. Camera Pentagramei

Căutăm de ore întregi în satul ăsta mic și nu am găsit-o nicăieri.
-Crezi că dacă era aici, nu am fi găsit-o până acum?
-Egypt, spun întorcându-mă spre ea, nu ai putea să faci încă o vraja?
- Nu, puterile mele sunt foarte slabite pentru că am lipsit la ședința sabatului, dar o poti face tu. Puterile tale sunt nelimitate, iar faptul că ești nemuritoare te-a făcut si mai puternică.
- Nu am cea mai vagă idee cum să imi folosesc puterile, spun în timp ce îmi privesc mâinile.
- Dar eu am, se aude acea voce joasă, ragusita din cauza fumului de țigară, în spatele meu.
Am găsit-o pe Katerina sau mai bine zis, ea ne-a găsit pe noi..

****

Mergem de ceva timp și nu am ajuns nicăieri, doar în fața unui castel.
-Kat, am nevoie de ajutorul tău, spun și ea se întoarce brusc, aproape izbindu-ne.
-Stiu, dar ăsta va fi ultimul lucru pe care îl fac pentru tine și pentru sabatul ăla nenorocit.
-Cum adică "pentru sabat"?
Ochii lui Egypt capătă o strălucire care dispare rapid. O simt cum se încordează, apoi privește spre castel.
-Pot simți și eu, Egypt, dar nu putem pătrunde acolo, nu ne vor lăsa. Se află în pivniță, iar acolo accesul e interzis.
Corpul îmi tremură, iar o vibrație profundă îmi cuprinde fiecare porțiune din corp, de parca un fior de magie mă străpunge.
- Îmi spune și mie cineva ce se petrece, se aude vocea sceptică a lui Hale, în spatele meu.
- Aici a avut loc vraja făcută de mama și Victoria, iar puterea lor a fost canalizaăa în pivniță castelului în care au fost arse ultima generatie de vrăjitoare din sabatul lui Zagan, răspunde Katerina, parca flirtând cu Hale.
-Și noi cu ce te ajutăm, spun în timp ce îl iau de mana.
- Am nevoie să constrângeti paznicii pentru a ne lăsa să intrăm în pivniță. Îți pot controla puterile doar dacă am puterea acelor vrăjitoare, iar Egypt mă va ajuta pe mine să o țin sub control, deoarece ne poate ucide pe toți.
Înghit în sec și îl strâng mai tare de mână pe Hale.
- Mai devreme ai spus că o faci pentru sabat, ai fost membra?
- Nu oficial. Urmă să mă accepte, dar când Ika a atacat-o pe Blaze eu susțineam un ritual, iar Ika a absorbit puterea care era emanată prin el, iar vrăjitoarele au crezut că am ajutat o exilată si așa am sfârșit si eu.
Povestea ei mă face să mă întristez. Motivul pentru care Kat nu a intrat în sabat am fost eu. Încă un motiv să mă urască.
Ne oprim la doi metri de poarta castelului. E în paragină, nu ca cele care sunt vizitate astăzi, două turnuri de supraveghere mai sunt intacte, iar castelul are partea centrală intactă, restul fiind doar pereti dispăruți in timp.
- Bună ziuă, copii! Vă putem ajuta?
Un paznic în vârstă ne întâmpină în fața porții vechi și ruginite.
- De fapt, da! vocea lui Hale miroase a sarcasm, iar postura lui imi spune ca va face mai mult decât ii ca constrange. Vrem să ne lași să intrăm.
- Asta nu se poate, tinere. E o proprietate privată, iar vechimea construcției va poate pune viețile in pericol.
Hale se apropie de el, arătându-și fața de vampir. Ochii lui verzi devin un roșu întunecat, colții i se evidențiază, iar pielea îi este mai palidă.
-Ne vei lasa sa intrăm și nu îți vei aduce aminte nimic din toate astea, doar niște tineri care te-au luat peste picior, spune în timp ce îl privește fix in ochi, patrunzandu-i in minte, în suflet, în tot corpul.
-Acum că te-ai distrat, putem merge?
Vocea Katerinei e nervoasă și totusi nerăbdătoare.
-Cand a avut loc incendierea vrajitoarelor?
-Secolul trecut, iar de atunci nu au mai fost găsiți descendenti ai lui Zagan.
Privesc pereții umezi, care stau să cadă și la mobila veche care încă rezistă.
Am o mie de întrebări pe care trebuie să i le pun Katerinei, dar momentan ma rezum la una singură.
- De ce ne ajuti?
-Blaze, nu te ajut pe tine sau pe prietenii tăi. Ma ajut pe mine. Ce e in cutia aia imi aparține, iar Ika mi-a răpit șansa la un viitor normal, să pot avea puteri normale, iar Aaron a ucis-o pe bunica, chiar crezi ca a murit din cauza unei insuficiente cardiace? Nu, a fost ucisă de vraja care a fost forțată să o puna pe Aaron, pentru a putea constrange orice ființă supranaturala, să dețină controlul, iar eu trebuie să o razbun. Tu esti cheia tuturor blestemelor si vrajilor făcute vreodată, sângele tău.
Incetinsec pasul pentru a ajunge lângă Egypt care ne privea din spate. Vorbele lui Kat m-au tulburat, iar chestia cu puterile normale a fost ciudată.
- La ce s-a referit, atunci când a zis ca Ika i-a luat șansa la o viață normală?
-O relicta este o vrajitoare abandonată de sabatul din care făcea parte sau din care urmă să facă parte, o exilată. Atunci când nu mai poti pătrunde în sabat puterile o iau razna, mintea si corpul devin paranoice, iar asta face puterile sa scape de sub control. Pentru a le putea controla ai nevoie de multă stăpânire de sine si de puterea unui sabat străin, iar asta vrea sa faca acum, să absoarbă puterea sabatului lui Zagan, iar eu pe cea a mamei și mătușii tale, pentru ca au facut parte din sabatul meu.

Coboram in pivnița, iar întunericul e peste tot. Cand atingem ultima treapta, tortele din jurul sălii se aprind, luminând toată încăperea.
În centrul sălii se află aceeași stea pe care am vazut-o pe capa Ikai. Pereții erau acoperiți cu rafturi pline cu carti vechi, iar în jurul pentagramei se întindea o masa cu douăsprezece scaune.
- Nu arată de parcă a avut loc un incendiu aici, spun in timp ce trec cu mana peste desenele de pe masa.
- Camera asta e protejată de o vraja care nu-i permite să fie distrusă. Vrăjitoarele au fost arse in închisorile de sub camera asta.
- Nu mai sunt scări care sa ne duca acolo, suntem la ultimul nivel, spune Hale, privind la trepte in sus.
Kat rostește ceva, iar pentagrama de deschide, lăsând o continuare a treptelor vechi.
Pasim pe rând, Hale rămânând ultimul. Pasii lui parca sunt făcuți in loc, nu poate pași in partea asta se camera.
- Nu, nici gând! Nu te las sa faci asta singură, spune in timp ce imi mângâie obrazul.
-Voi fi bine, dar am nevoie sa ai incredere.
Buzele lui le presează pe ale mele scurt, apoi cobor scările în fuga scările, ajungând din urmă fetele.
Totul în jur miroase a fum și cenușă umedă. Gratiile sunt ruginite, dar încă existente.
- Blaze, așeza-te în mijlocul camerei.
-Intai îmi spune și mie cineva  cu mă va ajuta asta pe mine?
Katerina isi da ochii peste cap, apoi oftează și îmi arunca o privire gen "Ai venit până aici și nu vrei sa o faci?"
-Iti vei debloca și puterile angelice, nu doar aspectul, pentru că latura vampireasca ti le blochează.
Dau din cap, apoi oftez lung. Privesc la Egypt care îmi arunca o privire încurajatoare, apoi la Kat care părea destul de îngrijorată.
Katerina începe să rostească ceva, apoi simt cum aripile mi se deschid impropriu și pot simti cum sângele mi se prelinge pe spate. Pot auzi ecoul urletului lui Hale, apoi corpul începe să îmi ardă, pielea sa îmi friga, iar în cap sa îmi răsune mii de voci, privocandu-mi o durere insuportabilă. În abdomen pot simti o durere de parca cineva mă injughie, iar urletul îmi e oprit de o tuse prin care am putut scuipa putin sânge.
O aud pe Egypt cum începe să rostească și ea ceva, apoi durerea devine mai mare, facandu-ma sa cad pe pământul rece.

Deschid ochii si mă aflu în pivniță. Acum e intactă, curata și goală. Urc scările care mă duc în camera pentagramei, iar aici se află tot sabatul, iar în mijloc se află o fetiță de vreo cinci anișori.

-Nu vreau sa fac asta, mami!

Vocea îi este speriată, dar blajină. Ochii îi sunt albaștrii, iar părul castaniu, e palidă cu câțiva pistrui. Inocenta, nevinovată, pură. În spatele ei apare o femeie cu trăsături asemănătoare, mama ei, cu un cuțit în mână, cu câteva desene.
Intai se apropie de fetiță și îi șoptește ceva privind-o fix în ochi, îi dă un sărut pe creștet, apoi îi face o tăietură în palmă, sângele scurgandu-se pe pentagrama. Când tot sângele a fost răspândit pe steaua uriașă tot sabatul a început să rostească cuvinte, dar printre ele am auzit rostind "Zagan". Femeia s-a dus în spatele fetiței, a cărei obrajori erau patati de lacrimi. Mama ei îndreaptă cuțitul spre gâtul fetei si il taie fără a se gândi de două ori.

Când sa pot sări sa o ajut, mă trezesc în pivniță sub incantatiile celor două. Amândurora li se scurge sânge din nas, iar eu încă tusesc cu sânge. Încă o durere insuportabilă mă cuprinde, iar pielea îmi arde din nou. Privesc la mâinile mele pe care, încet pornesc linii, formând desene și facandu-mi toate tatuajele sa dispară. Când desenele au ajuns în dreptul pieptului respiratia mi s-a tăiat, iar totul a încetat, de parca am murit.