Povestea unui demon

25.Flăcările Damnării

Blaze
Mă cufund cu totul în apă caldă din cadă, parul meu plutind ușor în fața ochilor mei. Închid ochii, iar când îi deschid apa capătă o culoare rosiatica, parca focul cuprinzand-o la suprafața. Simt cu respiratia mi se taie, iar eu sunt teleportata intr-un lac înconjurat de natură moartă. Purgatoriul despre care vorbea Egypt, locul unde se află Hale.
Analizez zona, iar pe malul lacului e un copac pe creanga căruia atârnă o bucată de material. Imi scot aripile și încerc să îmi iau zborul, pentru prima dată. Apuca materialul si il infasor in jurul meu, incercand sa imi acopăr corpul cu el.
Zabovesc pe creanga, privind in jur la natură moartă, iar undeva in zare se zăreșc câteva lumini, care par a fi foc.

Pielea incepe sa ma usture, iar cand imi privesc mainile, runele ard incetul cu incetul, pana la nivelul gatului. Corpul imi ia foc si pot simti cum sangele imi clocoteste in vene.
Simt cum capul incepe sa se invarta si pot simti cum creanga imi fuge de sub picioare.
În căderea mea zaresc cum aripile mele se pierd în cenușă si fasii de foc, retragandu-se, in spatele meu, dureros . Tot ce pot să fac e sa tin cu putere bucată de material care imi acoperă corpul. Vocea aceea atat de dulce imi răsună în timpane, strigandu-mi numele.
Spatele meu face contact cu suprafața rece a lacului, iar prin încercarea de a inhala aer, apa imi invadează plămânii, trezindu-ma in cada, ținând, încă, strâns cearsaful.
Apa a căpătat o culoare rosiatica si pot zari firicele de sânge care inca se diluează in apa, acum, rece.
Ies rapid de acolo, analizând bucată de material. O las pe marginea chiuvetei, căutând ceva ce pot trage pe mine in graba, apuc un halat si cum face contac cu pielea mea materialul se imbiba cu sangele de inca imi zacea pe spate. I-au cearsaful de unde l-am lasat si cobor rapid scarile, ajungand in sufragerie, unde o gasesc pe Ana cu ii analizeaza runele Imeldei si pe Egypt care face vraji in mijlocul camerei. II trantesc Imeldei enigma in poala, Ana privindu-ma ciudat.

-Am adus asta cu mine din Purgatoriu, spun serioasa.

-Parca am stabilit ca nu mai aveti ce cauta acolo pana cand nu imi dau seama ce e cu voi, maraie Ana.

-Nici nu stiu cum ajuns acolo, dar stiu ca atunci cand m-am intors m-am trezit cu asta cu mine,infasurata cu el, cum am plecat din Purgatoriu.

Ana apuca bucata de material, o intoarce pe toate partile, apoi ma priveste cu speranta in ochi.

- Poti imprima rune pe obiectele asupra carora te concentrezi, arzandu-le, imi explica, aratandu-mi liniile fine care brazdeaza materialul.

O mana imi traseaza linii pe spate, facandu-ma sa tresar, atat din cauza durerii, cat si din cauza nelinistii pe care mi-o provoaca.

- De ce nu ti s-au inchis ranile? rasuna vocea lui Aaron in timpanele mele.

Ana se ridica alarmata, privind petele de sange ce se tot maresc pe materialul fin al halatului, iar odata cu ea si intrebarea pe care o urasc cel mai mult:

-Cand te-ai hranit ultima data, rasuna vocea Anei, Imelda donjenindu-ma din priviri.

Inghit in sec, imi umezesc buzele pentru a spune ceva, dar le inghid la loc cand tipatul lui Egypt rasuna in incapere. Acestea isi deschide ochii care au o culoare aurie. Sora mea incepe sa tremure ceea ce ne face pe mine si pe Imelda sa ne privim, ca mai apoi sa reactionam la comanda Anei.

-Ajutati-o sa termine vraja!

Ne napustim, apucandu-o fiecare de o mana. Runele mele se aprind, arzand din nou, Imelda se arcuieste deodata ochii ei capatand aceeasi culoare ca si a lui Egypt. Ma panichez rapid, oservand ca nu pot ajuta la vraja.

-Trebuie sa te hranesti pentru a putea face vraja, spune Aaron.

Acesta imi intinde mana. Nu imi mai ascult nici inima si nici creierul,reactionand impulsiv din orice punct de vedere.Sorb o cantitate din sangele acestuia, apoi o apuc de mana pe sora mea, de data aceasta reusind sa cuprind puterea vrajii.