Academia Îngerilor

Înapoi acasă

  Îmi dreg glasul stânjenită și mă controlez, astfel încât ochii să nu îmi coboare spre pieptul său dezgolit.

Nici măcar nu se deranjează să se acopere!

—Pune dracu ceva pe tine, hoașcă bătrână!

  Mă uit oripilată spre Kailas, în același timp în care Lucifer începe să râdă și se ridică, fixându-ne cu privirea.

—Fiule, consider că acel apelativ pe care l-ai folosit nu mi se potrivește deloc. Încă sunt în formă. Nu-i așa, Dalinda?

  Era lângă masă acum câteva secunde, însă nici nu apuc să clipesc bine că și apare în fața mea, făcându-mi bărbia să tremure.

  Ochii săi sunt atât de adânci și nu găsesc nimic bun în ei. Nicio sclipire de...nimic. Ireali de frumoși, dar morți.

—Câte minute mai avem? Trebuie să ne cărăm de aici.

  Vorbele lui Kailas mă lasă confuză, asta până îmi reamintesc de acea problemă cu timpul. Șase minute.

—Ah, nu vă faceți griji. Sunteți în siguranță în umila mea casă.

Face o plecăciune și rânjește, dezvelindu-și dantura perfectă.

—Ai rezolvat? Deci care era faza?

Redevine iar serios și se întoarce pe călcâie, îndreptându-se spre tron.

—Asta era problema, fiule.

Îi arată cu degetul ceea ce pare a fi un desen nereușit, destul de ascuns vederii.

—Pe toți dracii. Cine l-a făcut?

—Pe mine mă interesează cine a avut tupeul să intre aici și să se atingă de lucrurile mele în lipsa mea. Am și eu secrete! exclamă

—Ce este acela? întreb, mușcându-mi obrazul

—Nu e treaba ta, bombonică. scoate limba

  Aș putea să îi percep spusele drept o glumă, dacă n-ar avea acel dispreț întipărit pe chip.

—E un simbol antic. Odată scrijelit într-un loc, îi dă mecanismul peste cap. Și se pare că un viermișor l-a plasat acolo cu intenție. îmi explică Kailas

—Ca să nu putem sta în iad decât 6 minute? spun, curioasă

—De fapt, ca nimeni să nu mai poată intra. Alea 6 minute a reușit Lucifer să le obțină, prin multele lui talente.

—Și de ce nu îl ștergeți?

—Mi-am aruncat toate radiarele în foc. îmi zâmbește Lucifer

—Fiindcă nu funcționează așa, Dalinda. E multă magie în prostioara aia pe care o vezi acolo. Trebuie să descoperi ce simbol e și cum se dezactivează.

—Iar asta înseamnă că eu am fost foarte ocupat în timp ce voi vă distrați pe Pământ. Și nu, nu vă scot ochii. Doar îmi subliniez munca.

  Continui să analizez desenul, și abia acum observ mâzgăleala de deasupra lui. Presupun că așa se dezactivează.

—Nu e mâzgăleală, fetițo. E un alt simbol. se răstește Lucifer

Încremenesc.

—Cum...mă bâlbâi

—Tu îl lași să îți intre în minte, Dalinda. Dacă îți e frică de el, produci o ruptură în căpușor, iar șarpele se strecoară pe acolo.

—Ohohoho, încep să mă enervez. Nu cred că e necesar să-i dai atâtea detalii. mârâie

—Las-o în pace.