Academia Îngerilor

Vechi promisiuni

  Sunt în tronă. Picurii de apă se lovesc de pielea mea, iar fierbințeala lor se chinuie să îmi detensioneze mușchii, doar că nimic nu-mi poate alunga încordarea în momentul ăsta.

Mintea mea parcă a luat-o razna, întorcând fiecare cuvânt de-al lui Saklas pe toate părțile, făcând călătorii în trecut și încercând să pună totul cap la cap.
Refuz să cred posiblitatea ca doica mea să fi fost de fapt o șarlatană, un înger care a pretins că e altcineva. Și dacă cea care m-a îngrijit atâta timp nu e Helsinka, nici măcar nu vreau să mă gândesc la posibilitatea ca toată iubirea ei să fi fost o mascaradă, iar ea să fi urmărit cu totul altceva în tot timpul ăsta, fiindcă nu are cum. Nu avea ce. Dacă stau să mă gândesc bine, eu am devenit „interesantă" abia după ce a apărut Kailas și am primit acea scrisoare!

Iar Kailas omorându-o...îmi ridică firicelele de păr de pe corp și îmi provoacă un nod în gât și o gaură în suflet. Oare cum a putut să facă așa ceva? De ce nu s-a gândit la o altă soluție? Dacă el o iubea, așa cum m-a făcut Saklas să cred prin discursul de la final, înseamnă că și ea ținea la el...deci de ce nu i-a vorbit? De ce nu i-a spus că vrea să se întoarcă la tatăl său? Oare n-ar fi fost de-acord? De ce a fost nevoie să se ajungă acolo? Ce ar fi făcut? Era puternică? L-ar fi oprit? L-ar fi chemat pe Mihail și acesta ar fi descoperit reușita lui Lucifer? Îi era frică că va închide gaura aceea pentru totdeauna și nu va mai exista nicio șansă pentru el să scape din rai?

  Știu că n-ar trebui să mă las tulburată de ceea ce am aflat, Doamne. Doar că acum piesele imaginii pe care mi-o făcusem eu vizavi de toate astea s-au rearanjat singure într-o altă formă, o formă care nu-l mai face pe Lucifer să pară așa vinovat și malefic! Până și despre Înțeleptul Yumo am o altă părere. Încă mă întreb cum s-a format puntea de ligio dintre ei doi și în final cum s-a rupt. Erau capabili să își simtă unul altuia emoțiile, deci dacă Lucifer a suferit așa de mult...de ce nu a vorbit Înțeleptul cu el, de ce nu a încercat să îl ajute?
De ce s-a îndepărtat?
Doamne, nu vreau să crezi că îmi întorc fața de la tine sau că îți pun sub semnul întrebării deciziile, dar de ce nu i-ai răspuns la nicio rugăciune? Te-a chemat de-atâtea ori! El era doar pierdut.
Trebuie să știu ce a văzut în viziunea aceea. Trebuie.

  Îmi înfășor trupul în prosop și mă îndrept spre oglindă, rămânând nemișcată în fața ei.
De ce ai făcut-o, Raysel?
Ideea că ea a fost capabilă să îi mintă în halul ăsta, să spioneze pentru Mihail și să îl trădeze pe Lucifer în modul în care a făcut-o, mi se pare imposibilă.
Ar fi făcut orice să-l salveze, nu și-ar fi sacrificat viața ca el să moară.

  Dar zâmbea. Zâmbea, ca și cum era fericită cu decizia ei și abia aștepta să vadă deznodământul și reacțiile celor pe care i-a prostit.
Am acest obicei de a mă pune în locul persoanelor, pentru că asta mă ajută să îmi dau seama ce ar trebui să simt față de ei. Și când mă gândesc la Lucifer...acum e doar o milă cumplită.
Poate că Saklas m-a mințit și totul face parte dintr-un plan bolnav de a mă face să îmi privesc cu reticiență frații, de ai compătimi pe ei...dar ceva dinăuntrul meu îmi spune că nu-i așa.

  Sunt atât de dărâmată încât nici măcar nu mă mai pot gândi la ziua de mâine și la presupusa tentativă de crimă care va avea loc împotriva mea.
În schimb mă pot gândi la alte lucruri, așa că îmi trag rochița de noapte pe mine și ies, găsindu-l pe Saklas în același loc în care l-am lăsat când am intrat să-mi limpezesc mintea.
Zâmbește obosit în momentul în care mă observă, așa că-i întorc gestul.

—Știi...ai spus despre mama lui Akarius că era controversată. În ce sens? Era un înger, nu? îl întreb

  Nu e corect ce fac. Chiar nu e. În ce m-am transformat? De când procedez eu în modul acesta plin de viclenie?