The billionaire's wife ///HS

6. Risotto

E

Trecuseră câteva zile de când am avut acea conversație mai puțin profitabilă cu Harry Styles, mintea mea continuând să reia acele momente, gândindu-mă ce aș fi putut pentru a schimba rezultatul. Nu e ca și cum am intrat în acel birou știind că mă va ajuta, chiar din contră, am avut presimțirea că ideea mea era imposibilă, că nu mă va ajuta. Era o șansă pe care nu am putut să o fructific în modul în care mi-am dorit dar eram conștientă că nu eram în toate mințile în momentul în care l-am zărit în acel birou. Poate că adrenalina era cea care m-a determinat să rostesc acele cuvinte, cu toate că intenția mea a fost pur și simplu să îi cer să mă ajute; nu îmi doream să îmi ucid soțul, cel puțin nu credeam că îmi doream cu adevărat acest lucru. Aveam nevoie să scap de el cumva și într-un fel speram ca Styles să găsească o soluție. Dar odată ce am înregistrat propriile cuvinte, am știut că nu puteam da înapoi, încercând să-mi păstrez mina sigură. Dar el a fost complet diferit de persoana imaginată în capul meu; pentru prima oară în mult timp, am simțit o oarecare căldură în întreg corpul odată ce acesta și-a ațintit ochii pe mine. Crezusem că nu avea să mai simt o astfel de emoție pentru că doar Aiden a reușit să obțină o astfel de reacție din partea mea, dar acum era el- Harry Styles, ultimul bărbat din lume care ar trebui să-mi fie în gânduri. Dacă soțul meu ar afla că am trecut pe la el, că am vorbit cu el, cred că nu aș mai vedea lumina zilei niciodată. Nu îmi doream să îmi imaginez ce ar putea să facă dacă printr-un mod ar afla. 

Și cu toate că mintea mea nu era cu el odată ce a venit în acea noapte acasă, nu a forțat nimic. Mă așteptasem să ne certăm în acea noapte, eram pregătită pentru înjurături și cuvinte urâte aruncate în ambele direcții dar nu s-a întâmplat nimic de acest gen. Pentru că Aiden Castellano a venit acasă mai liniștit decât puteam să cred, lucru care era mai neliniștitor decât orice altceva. Însemna că se schimba și tare mă temeam că nu era dintr-un motiv bun. Era absurd să cred că în sfârșit mă ascultase, că în sfârșit aveam un cuvânt de spus în această relație; din moment ce acest lucru nu s-a întâmplat deloc în perioada în care încă nu eram căsătoriți, această schimbare nu putea fi de bine acum. 

Mi-ar fi plăcut să cred că această căsnicie mai avea o șansă, că el nu era atât de întunecat încât să refuze ajutorul când îi era înmânat pe tavă dar Aiden nu a fost niciodată un bărbat cu un caracter slab și poate acest lucru era mai dăunător decât crezusem inițial. Conversația din acea seară a fost una dintre cele mai liniștitoare discuții pe care le-am avut vreodată pentru că era înțelegător, obosit și complet epuizat de cearta care se întâmpla în fiecare săptămână. 

Așteptam ca Aiden să apară cât de curând în perimetrul Woolworth-ului, apartamentul frumos calmându-mi starea din ultimul timp. Liniștea persista iar eu nu aveam nimic de făcut decât să mă bucur de ea cum puteam, luând o carte din biblioteca superbă și așezându-mă pe un fotoliu din sufrageria spațioasă, lăsând cuvintele să-mi acapareze atenția și să mă trimită într-o lume mult mai simplă decât cea în care eram. Și evident că nu a durat mult până ca Aiden să-și facă apariția în apartamentul sofisticat, ochii săi căutându-mă încă din momentul în care ușile liftului s-au auzit; observând că eram așezată în sufragerie, corpul său s-a apropiat de al meu, ridicându-mi astfel privirea pentru a da ochii cu pupilele sale reci, oceanul din ochii săi amețindu-mă odată ce buzele sale s-au apropiat de ale mele, oferindu-mi un sărut cast, înainte ca acesta să se îndrepte spre dormitor. Costumul de pe trupul său părea inconfortabil pe el, strângându-l în toate locurile potrivite în ciuda modul în care extenuarea se putea citi din mișcările sale, curiozitatea îndemnându-mă să-mi doresc să știu cine l-a enervat în această zi. Dar m-am abținut, dinții mei mușcând de limba ascuțită care dorea răspunsuri, încercând să nu mă las afectată de modul în care acesta mă privise acum câteva secunde.