The billionaire's wife ///HS

49. Tartufo

H

"Vreau să-mi strigi numele în seara aceasta, Nora." Ochii acesteia m-au privit umbriți de o întunecime plăcută, simțindu-i trupul mulându-se într-al meu odată ce ritmul muzicii s-a schimbat. Nu puteam să ratez ocazia acestei nopți. Eram îmbătat de această femeie, înecat de dorința pe care o aveam. Poate că asta se întâmpla atunci când erai îndrăgostit de cineva, încă mie greu să înțeleg tot ceea ce simțeam. Nu am fost pus niciodată în situația aceasta, singura femeie pe care am iubit-o vreodată a fost sora mea. 

Nu mă puteam concentra acum pe toate problemele, încă având în minte imagina Eleanorei cu Payne. Acel nenorocit m-a privat de plăcerea de a rupe mai multe oase și de a împroșca mai mult sânge în această seară. Poate că nu eram potrivit pentru o discuție, având în vedere că nu știam cum să gestionez ce se întâmpla în viața mea. Între descoperirea sentimentelor pentru ea și frica pe care  o purtam constant în mine știind că oricând îmi putea fi luată, mă termina. Nu puteam să dorm, nu puteam să mănânc și categoric nu era bine să beau aceste băuturi tari. Oh, rahat.

Felul în care trupul meu îl simțea pe al său mă înnebunea, închizându-mi ochii de plăcere. "Mergem acasă, Nora." Nu era o rugăminte, spusesem cuvintele cu prea multă autoritate. Nu observase, sau poate că în ciuda modului mai autoritar în care o tratam, înăuntrul ei era excitată de o astfel de oportunitate. 

Încuviințând ușor, m-a lăsat să o trag prin mulțimea care nu ne dădea importanță, urmărindu-l cu privirea pe Spencer. Aflat într-un colț, acesta a încuviințat ușor, apropiindu-se pentru a ne putea deschide ușa din spate. În tot acest timp, degetele sale erau strânse într-ale mele, devotate, lucru care mi-a umplut inima de o emoție puternică, fluturându-mi genele și încercând să-mi ascund zâmbetul larg care amenința să se formeze. 

Nu a durat multă până aerul rece ne-a cuprins trupurile, luând sacoul pe care îl aruncasem undeva în club odată ajuns acolo, acoperindu-i umerii Norei. Un zâmbet ușor i-a apărut pe buze, mulțumindu-mi cu o șoaptă caldă. Buzele mele erau trasate într-o linie dreaptă, încercând să nu amețesc odată ce am ajuns în mașină, simțindu-i mirosul copleșitor. Atât de dulce. Exact ca ea. Inima îmi bubuia cu putere, simțindu-mi mâinile transpirate, preferând să le țin lipite de coapsele mele, ochii acesteia fiind acum ațintiți pe drumul care se forma în fața acesteia. Spencer era silențios, conducând cu precizie, lucru care mă putea face să mă gândesc la alte lucruri. Ștergându-mi palmele transpirate, ochii mei au urmărit-o, observându-i concentrarea din privire. La ce se gândește oare? 

Buzele mele s-au conturat într-un rânjet amenințător, amintindu-mi de materialul lenjeriei acesteia care se odihnea în buzunarul meu. Hm. Trebuia să profit de această ocazie. Degetele mele i-au prins coapsele, aceasta întorcându-se nedumerită la mine, ochii mei privind ușor în direcția șoferului meu, acesta aruncându-ne o privire scurtă, apăsând un buton pentru a ridica sticla între noi. Am știut eu că această utilitate a mașinii va fi bine venită. "Harry, ce faci?"

Buzele mele le-au cuprins pe ale acesteia, simțindu-mă ca și cum nu mă voi putea sătura vreodată să-i simt gustul, degetele mele trecând peste interiorul coapselor, atingându-i ușor nervul care deja fusese solicitat în această seară. Faptul că am reușit să o fac să-și dea drumul într-un timp atât de scurt m-a mulțumit. Pentru moment.  Acum trebuia să o simt pe degetele mele, altfel înnebuneam. 

"Oh. Abia te-am atins și ești deja pregătită pentru mine. Ești o femeie malefică, știai?" Vocea mea se rula cu o ușurință senzuală, ochii acesteia dându-se peste spate, închizându-i și încercând să-mi facă loc odată ce am intensificat senzația. Abia așteptam să plângă de plăcere pentru mine.