The billionaire's wife ///HS

15.Gattò

H

Nu mi-a plăcut niciodată acest loc, nimic din ceea ce era în fața ochilor mei nu mă impresiona. Am văzut nenumărate locuri mai frumoase decât acesta și nu îmi doream altceva decât să scap de aici cât mai repede. Eram mulțumit că mâine era ultima mea zi aici și odată ce aș termina întâlnirea aceea nenorocită cu Valente, aveam să plec de aici cu prima ocazie. Cu toate acestea, singurul lucru care m-ar fi putut face să rămân în Sicilia era prezența unei femei superbe care printr-o forță necunoscută mie, și-a făcut prezența simțită lângă mine. Gândurile mele erau atât de încurcate încât nu realizasem imediat că Nora Castellano era cu adevărat aici, în carne și oase. Era absurd să o găsesc aici din toate locurile, rămânând cu impresia că ea era în New York dar odată ce ochii mei s-au ațintit asupra ei și mai mult asupra trupului ei care căpătase o nuanță exotică din cauza bronzului amețitor, realizasem că ea era de ceva timp aici. 

"Eleanora. Sunt surprins să te văd aici. " Murmurul meu nu arăta gravitatea tonului meu, modul în care vocea mea s-a auzit peste valurile mării creând o oarecare discrepanță fonetică. Uram modul surprins în care i-am spus numele, aceasta observându-mi uimirea, un zâmbet larg conturându-i-se pe buzele roșiatice. Nepăsându-i că urma să-și strice rochia albă, trupul ei s-a lăsat pe nisipul cald, simțind-o radiind lângă mine, nedorindu-mi altceva decât să-i cuprind buzele cărnoase într-un sărut animalic, întunericul din sufletul meu începând să iasă la iveală sub alura femeii care mi-a acaparat gândurile. Din momentul în care am cunoscut-o, nicio femeie nu mai părea importantă pentru mine; totul se rezuma la ea și eram convins acum că nu mă refeream doar la răzbunarea pe care i-o datoram soțului ei. Nora îmi luase ultima fărâmă de control din organism, mi-a îndepărtat inhibițiile și mi-a instalat o frică incertă de ceea ce urma. Era periculoasă și cu toate acestea, nu puteam să mă îndepărtez. 

"De asemenea. Nu credeam că acesta e peisajul tău." 

Vocea divină care mi-a răspuns m-a făcut să înghit în sec, încercând să-mi controlez respirația și postura încordată. Trebuia să nu mă las acaparat de ea, trebuia să știe că eu eram în control aici și acest lucru avea să fie dificil având în vedere reacția creată din partea mea. 

"Dar care crezi că ar fi peisajul meu?" Întrebarea adresată acesteia era simplă, dorința de a continua o conversație cu ea fiind mare în ciuda neliniștii și problemelor pe care trebuia să le rezolv înainte de gala de mâine. Nu eram un bărbat răbdător iar ea trebuia să-și dea seama de acest lucru. 

"Ceva mai modern. Poate aerul new yorkez vorbește pentru mine acum dar aici e prea rustic. Nu e potrivit deloc. " 

Zâmbind la auzul cuvintelor sale, nu am putut să-mi reprim surâsul, încercând să-mi păstrez atenția îndreptată spre valurile mării, observând jocul magnific pe care natura îl contura în această seară. Luna era pe cer, mai frumoasă și mai plină decât de obicei iar ea era lângă mine, ca o stea mereu prezentă pe un cer lipsit de substanță. Ea era ceva diferit și începeam să mă îndoiesc de propria mea judecată. Poate că totul se va rezolva odată ce o voi avea în patul meu sau poate că urma să-mi întunece mintea pentru mult timp.

"Aș putea spune același lucru despre tine. Oricât de bine îți stă cu o piele atât de iubită de soarele dogoritor de aici, Sicilia nu e peisajul tău." 

Lăsându-mi gândurile să iasă la suprafață, nu am putut să nu îmi întorc privirea spre ea, observându-i deja ochii aprigi ațintiți asupra mea. Albastrul amețitor care îi lumina pupilele era de ajuns să mă trimită în locuri de nedescris, neștiind ce îmi făcea această femeie. Nu credeam în sentimente, în emoții puternice dar eram convins că ea avea un efect mai puțin normal asupra mea.