The billionaire's wife ///HS

47. Cacciatore

H

"Liam. Te rog. Nu sunt dispus să fac asta. Prioritățile mele s-au schimbat." Vocea mea era clară, fără pic de ezitare. Nu eram dispus să schimb condițiile. Erau prea multe probleme deja. 

"Harry, te rog. Ai încredere în mine cu asta. A trecut mult timp de când nu ai mai trecut pe acolo. Sunt sigur că prezența ta ar liniști apele." 

Am știut de la început că este o idee rea să investesc într-un club. Payne a insistat că acesta este un mod optim de a spăla banii din activitățile ilegale dar deocamdată tot ce mi-a adus au fost migrene.  Ultima oară a fost neplăcut. Era fix după acel măcel iar eu nu eram în toate mințile. Nu mai țin minte nici măcar ce s-a întâmplat, știu doar că eram înconjurat de fum și lumini. 

Nu îmi doream să merg. Și nu era doar din cauza faptului că acel club scotea ce era mai rău din mine. I-am promis Eleanorei o seară liniștită. Doar noi doi. O cină acasă. Iar aceste planuri sunau prea bine. 

"Nu am vrut să-ți spun. Am crezut că se va rezolva de la sine dar lumea e neliniștită. Trebuie să faci ordine. Pe mine nu mă ascultă."  

Urăsc birocrația. Urăsc prostia. Dar cel mai mult urăsc oamenii care nu mi se supun. Am lăsat clubul în controlul unui bărbat nepotrivit. Nu am știut atunci dar cred că o discuție va schimba total modul în care va gestiona activitățile acestuia. Nu sunt dispus să cedez. Nu când sunt banii mei în joc. 

Avocatul mea a așteptat să răspund, încercând să-și păstreze cumpătul. De 30 de minute încearcă să ducă această conversație într-un punct comun dar nu părea că ajunge undeva. Până acum. M-am săturat să fiu luat de prost. Nu știu ce a dus la concluzia că eu sunt un bărbat care nu știe să controleze ceea ce e important în viață. Poate acel nenorocit de Horan a uitat cine l-a adus în conducerea unui club care îi plătește vacanțele luxoase și femeile extravagante care nu l-ar privi de două ori fără milioanele din contul său.

Doar pentru că s-a auzit un zvon în lumea de jos cu privire la o anumită afinitate pe care o am față de o femeie, asta nu înseamnă că trebuie să fiu luat la mișto. Mai ales când toată lumea știe de ce sunt în stare. 

Dând să spun ceva, am fost întrerupt de soneria telefonului de pe birou, aruncând o privire scurtă. Normal nu aș răspunde în astfel de momente, dar era telefonul personal. Iar odată ce am zărit numele lui Blaze pâlpâind pe ecran, am lăsat totul. Dacă era ea în pericol? De ce mă sună dintr-o dată? Nora e singura lui prioritate acum. Nu m-ar suna dacă nu ar fi o problemă cu ea. Amintindu-mi momentul în care acesta mi-a telefonat odată ce aceasta a reușit să-l păcălească și să fugă în Franța, acel gând afurisit mi-a invadat din nou mintea. 

"Blaze? Ce s-a întâmplat? Ea e bine?" Vorbele mele au venit repede, tonul alarmat atrăgându-i atenția lui Payne.  

Nu îmi doream să se fi întâmplat ceva cu ea. Nu gândeam coerent când era vorba de ea. 

"Mai bine ca niciodată. Îmi pare rău de deranj. Dar nu aveam cum altfel să dau de tine." Vocea calmă, jucăușă chiar a femeii pe care o adoram s-a auzit în difuzor, un suflu ușurat părăsindu-mi buzele. 

Cu toate că îmi plăcea această latură a ei, trebuia să îmi rezolv problemele. Dar în același timp, nu-mi doream să închid. Nu când vorbeam cu ea. Simțeam că lumea se oprea când îi auzeam vocea. 

"Eleanora. Sunt surprins să te aud. Nu mai poți aștepta câteva ore?" 

Urma să o iau cu mașina după ce terminam treaba de la companie dar acum că această problemă cu clubul s-a ivit, nu știam dacă mai este posibil.