Haesoo trăia o viață simplă,tipică a unei adolescente de optăsprezece ani,însã viața ei ia o întorsãtură bruscă din vina acțiunilor ei ce le credea greșite.
"Într-o lume plină de aroganți ce se onsideră superiori tuturor,toți suntem la poli opuși"
...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
~~~~~~~~∆~~~~~~~~
M-am grăbit spre clasă și m-am așezat în banca.Din fericire Profesorul nu era încă ajuns în clasă ceea ce mă ușură.Doar să mă m-ai trezesc cu vreo absență sau mai rău cu vreo detenție din nou,că în rest totul îmi merse bine azi.Conflictul de mai devreme cu Sungyeon a fost cam întens,chiar am vrut să o dau cu capul de dulapuri, cu greu mă stâpâneam să nu izbucnesc,noroc de clopoțel,probabil crede că m-a intimidat însă aveam și eu proprile mele vicii,eram capabilă s-o confrunt!
Toți colegii începuse a vorbii despre mine,iar asta mă făcea devin mai mică decât eram deja.Mă așteptam ca Jimin să apară lângă în clasă și să-i închidă gura lui Sungyeon și celorlalți cu niște replici de al lui ca deobicei.Însă nu a fost așa.Dacă Jimin era în clasă era mai bine,dar nu era.Unde e?De ce nu vine?
Trezită din gânduri când profesorul a venit și a început să ne dea notițe din manul...
Restul orelor nu au fost atât de lungi fiind că nu avea cine să le facă ,Jimin nu a fost deloc la ore,neavând cine să mă tachineze,iar asta ma relaxat cât de cât.
Ultima orã fusese la fel de plictisitoare ca toate celelalte,dar măcar scăpasem.Nu făcusem mare lucru decât de a lua niște notițe sau a ascula noile lecții ținute de profesori...Clopoțelul...speranța oricărui elev.Nu cã eram în pericol,dar m-ai aveam puțin și mă prindea somnul la cum vorbea domnul Kang. Odată ce profesorul ieșii din clasă, ieșisem și eu îndreptându-mă spre dulapul meu de unde îmi pusesem lucrurile.
Ceilalți elevi s-au decis să meargă acasă fară să mai zăvoveascã prin liceu asta bineînțeles că aveau planuri.Era weekend toți aveau planuri,mai puțin eu care mă plimbam aiurea pe holuri.Aveam de gând să-l caut pe Jimin.Nu știam de ce dar aveam o curiozitate imensă să aflu de ce acesta nu venise la ore,până la urmă școala era mai importantă decât să-ți pierzi timpul cu prietenii,nu că ar fi o crimă dar totuși viitorul stătea în mâinile noatre,cu cât făceam ce vrem noi de capul nostru,cu atât viitorul nostru era dus pe apa sâmbetei,asta dacă era cazul.
Oare o fi "În camera secretă?Dacă nu în sala de sport atunci acolo ar trebui să fie decât acolo.
Fără prea mult zăvovit,m-am dus în camera aceea,dar spre suprinderea mea nu am văzut nici măcar o umbră de-a lui Jimin.
Unde naiba ești Jimin ? Dumnezeule!încep să mă îngrijorez!La ore n-a fost decât la prima oră.În sală nu era,pe acoperis nici,iar camera lui secretă deloc.M-am gândit în ce alte locuri l-aș mai putea căuta dar am abandonat orice idee.Afară deja era înserat,fiind deja toamnă afară se însera destul de repede,iar odată cu seara frigul își fãcea apariția. Cerul s-a întunecat și m-am dus până la dulapul meu pentru am-i lua geanta care din câte pare am uitat-o din nou.
Am renunțat să-l mai caut pe Jimin pentru ca cred că e posibil să fie cu prieteni lui,Bts.
Mi-am luat geanta asigurându-mă că mi-am îmcuiat dulapul cu lacătul.Eram pe cale sã dau colțul coluarului principal ce mă ducea spre ieșire,dar o mână mă trase brusc determinându-mă să mă întors spre persoană
