Se uită pe tavan, evită să mă privească în ochi pentru că ştie că o să plângă. Mă uit la el şi zâmbesc, în capul meu încep să rodească scenarii cum că va scapa azi din spital, va fii bine, nu va păți nimic. Aş vrea să-l iau măcar puțin în brațe, dar îmi e frică că îl va durea sau că îl deranjez.
- Iubito...?
Nu răspund, doar oftez, încă mă gândesc la toate posibilitățile. De ce să nu existe o şansă? Mai ales, de ce să pățească ceva rău? El până acum... Era destul de sănătos.
YOU ARE READING
45 de minute înainte să mori
Short Story~ proză scurtă ~ puțin clişeică ~ sper să vă placă ~ scrisă din suflet, după întâmplări reale; ultima parte ficțională ~ sentimentală ~ dedicată unei persoane importantă ~ #12 în proză scurtă - 14 august 2018 #5 în proză scurtă - 19 august 2018
