- Iubitule?
Zâmbeşte, ştiu că îi spun rar aşa pentru că îmi e frică mai ales în momentul asta.
- Da?
- O să fii bine, aşa-i?, mă uit cu ochii măriți şi rugători.
- Mi se rupe inima dacă te uiți aşa la mine... Aş vrea să fie aşa.
- Doar... Ai vrea?
- Nu vreau să te mint.
- Înțeleg.
Mă uit în pământ, dacă până şi el e convins că nu o să fie bine; atunci eu ce fac? Toate gândurile fericite îmi dispar, o imagine neagră îmi apare în fața ochilor şi amețesc puțin.
YOU ARE READING
45 de minute înainte să mori
Short Story~ proză scurtă ~ puțin clişeică ~ sper să vă placă ~ scrisă din suflet, după întâmplări reale; ultima parte ficțională ~ sentimentală ~ dedicată unei persoane importantă ~ #12 în proză scurtă - 14 august 2018 #5 în proză scurtă - 19 august 2018
