- Ariana, la ce te gândeşti?, mă întreabă îngrijorat cu puțin o voce răguşită.
Acum observ că geamul e deschis, poate îi e frig... De aceea are vocea aşa. Mă ridic şi închid geamul, stăpânind emoțiile si plânsul.
- Te rog... Vorbeşte-mi, am nevoie să-ți mai aud vocea înainte să mor., spune el.
Plâng.
- Îmi pare rău, nu mi-am dat seama, nu voiam să pară că nu te bag în seamă.
YOU ARE READING
45 de minute înainte să mori
Short Story~ proză scurtă ~ puțin clişeică ~ sper să vă placă ~ scrisă din suflet, după întâmplări reale; ultima parte ficțională ~ sentimentală ~ dedicată unei persoane importantă ~ #12 în proză scurtă - 14 august 2018 #5 în proză scurtă - 19 august 2018
