- Iubito! Eşti bine?, mă trage uşor de mână alarmat.
- Da...
Privirea mea e în ceață, nu ştiu dacă e de la lacrimi sau de la amețeală. Cert e că mă cuprinde tristețea.
- La ce te gândeşti?
- La nimic important, nu-ți fă griji., spun repede.
- Îmi dau seama că mă minți..., se ridică în fund pe pat şi îmi face semn să mă pun lângă el. Poți să-mi spui orice, nu mă supăr.
- Nu e vorba de asta... E-eu...
- Înțeleg... Nu mai simți nimic pentru mine..., se uită insistent la patul de spital.
YOU ARE READING
45 de minute înainte să mori
Short Story~ proză scurtă ~ puțin clişeică ~ sper să vă placă ~ scrisă din suflet, după întâmplări reale; ultima parte ficțională ~ sentimentală ~ dedicată unei persoane importantă ~ #12 în proză scurtă - 14 august 2018 #5 în proză scurtă - 19 august 2018
