- Ar trebui să mănânci ce ți-a adus asistenta. Pare... comestibil.
- Mâncarea aici e mai bună decât pare., surâde şi se ridica în fund.
Mă ridic şi eu.
- Poftă bună.
- Nu vrei şi tu?
- Nu... Oricum îți dă mâncare cam puțină, dacă mai mănânc şi eu din ea ție ce îți rămăne?
- Fericire... Că ți-am dat tot ce aveam.
Zâmbesc şi refuz să mănânc.
YOU ARE READING
45 de minute înainte să mori
Short Story~ proză scurtă ~ puțin clişeică ~ sper să vă placă ~ scrisă din suflet, după întâmplări reale; ultima parte ficțională ~ sentimentală ~ dedicată unei persoane importantă ~ #12 în proză scurtă - 14 august 2018 #5 în proză scurtă - 19 august 2018
