Will mănâncă încet, cred că încă îl doare stomacul. Ce dureros e să-l văd aşa. Observă că mă uit la el şi se chinuie să mănânce mai repede ca să nu mai aştept.
- Nu te grăbi, te rog.
- Dar te fac să aştepți., spune el cu gura plină.
- Te aştept cât e nevoie. Te mai doare burta?
- Puțin, n-ai de ce să-ți faci griji.
Dar îmi fac multe griji.
CITEȘTI
45 de minute înainte să mori
Short Story~ proză scurtă ~ puțin clişeică ~ sper să vă placă ~ scrisă din suflet, după întâmplări reale; ultima parte ficțională ~ sentimentală ~ dedicată unei persoane importantă ~ #12 în proză scurtă - 14 august 2018 #5 în proză scurtă - 19 august 2018
