fluffy | yoonmin

Fluff [3]

"Şi cu ce te servesc astăzi?" barmanul îl întreabă pe băieţelul roz, aşezat pe unul dintre scaune.

Jimin zâmbi şi scutură din cap.

"Nu mulţumesc." El refuză. "Nu beau."

Barmanul nu l-a putut ajuta, decât să-i zâmbească înapoi, chiar dacă a fost într-o dispoziţie cu adevărat prostă în trecut, după ce a intrat într-o ceartă cu unul dintre clienţii săi buni.

"Tu eşti primul pe care l-am văzut, după o lungă vreme, care nu..." El ia răspuns sprijinindu-se de tejghea. "De fapt, este ceva de care trebuie să fim mândri-"

A fost oprit de un râs puternic care s-a auzit din spatele rozaliului.

"Nu bei? Prostii!" Un bărbat înalt se aşeză pe scaunul gol de lângă Jimin, cu o sticlă de bere pe care o ţinea într-o mână şi cu o respiraţie care mirosea a alcool.

El a era evident beat.

"De ce ai venit aici dacă tu nu bei?" întreabă el, luând o gură din sticla de bere.

Jimin oftă.

"Prietenul meu m-a forţat să vin, a spus că are nevoie de un stâlp de sprijin moral în a căuta pe cineva... special."

Se grimase în timp ce se întoarce să-l vadă pe Jungkook cu un alt băiat, care purta un costum Gucci.

"Pare că şi-a uitat 'stâlpul de sprijin moral' acum." El a ridicat din umeri. "Aşa că mă duc acasă, atunci."

Când se ridică să plece, bărbatul înalt, beat îl apucă de braţ.

"Nu pleca încă. Noaptea debea a început, şi în plus, oamenii de vârsta ta nu au atât de multe de făcut." El îngână.

Iată-ne din nou, se gândi Jimin.

"Um, chiar trebuie să plec." Încearcă să-şi tragă braţul, dar mâna omului era prea puternică.

"Haide, stai puţin. Am putea merge undeva mai privat..."

Panica s-a adunat în stomacul lui Jimin la acest gând.

"Te rog, lasă-mă să plec." Era prea slab, nu putea să o facă, nu putea să se retragă-

"Ajunge Chanyeol." O voce severă îi întrerupse.

Jimin întoarse capul spre barman, care îl privea pe bărbatul înalt.

"Oh, haide SeokJin. Niciodată nu mă laşi să mă distrez." Chanyeol a gemut.

"Bine, poţi să te distrezi în afara clubului meu, dar nu pot rezista la niciun fel de agresiune înauntru. Acum shoo." Barmanul privea până când Chanyeol dispăru încet, mormăind incoerent la el însuşi.

"Îmi pare rău pentru asta, este destul de drăguţ când este treaz. Prea rău că prietenul lui nu este aici să-l ţină sub control." Barmanul, SeokJin, a spus, întorcându-se spre Jimin.

Ochii lui se lărgiră, pe măsură ce barmanul a venit la el repede şi l-a îmbrăţişat.

"Oh, mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc!" Jimin a spus, băgându-şi capul în scobitura gâtului acestuia.

"Scuze, sunt lipicios uneori." Jimin rânji. "Ne vedem mai târziu... SeokJin?"

"Te rog, spune-mi Jin."

Încă destul de şocat, cel mai învârstă a urmărit cum celălalt a plecat, bâjbâind o melodie pentru el însuşi.

E un copil, absolut. Gândi el.

"O votcă, vă rog." Se auzi o voce care-l scoase din gânduri.

"Oh, da, scuze, eu doar..." Vocea îi dispăru atunci când aruncă o privire asupra clientului în cauză. "Oh, dum-"