fluffy | yoonmin

Fluff [5]

"Te-a mângâiat?"

"Da."

"Te-a mângâiat?"

"Da."

"El. Te-a. Mângâiat?"

"Da, Hoseok! Da!"

"Huh." Hoseok şi-a scuturat capul. "Asta e doar ciudat."

Cu faţa în palme, Jimin strigă. "Asta am încercat să-ţi spun în ultima jumătate de oră! Dacă ai închide jocul video şi m-ai asculta."

Lovi butonul de 'pauză' de pe consolă pe care îl roteşte furios, Hoseok se răsuci spre Jimin, pentru a se confrunta cu cel mai bun prieten al lui.

"Calmează-te, tu bucată de vată de zahăr adorabilă, tu." A chicotit la faţa furioasă a acestuia.

"Nu vorbi cu mine ca şi cum aş avea doi ani." Jimin se ridică.

Lăsându-l jucăuş, Hoseok rânji. "Dar îţi place când o fac."

Încet, ca şi cum Hoseok ştia că, din moment ce cel mai bun prieten al lui 'rămâne supărat' capacitatea a fost echivalent cu aproximativ 0,1 secunde, încruntătura se transformă într-un zâmbet blestemat, pe măsură ce braţul se încrucişa de-a lungul pieptului, se aruncă în înfrângere.

"În regulă! Bine, da, da. Dar nu mă ignora când vorbesc cu tine."

Dar vei continua să mă ierţi indiferent de cât de multe ori o fac.

Deşi, audibil, Hoseok se aplecă în spate şi zâmbi, îndreptându-se din nou spre joc. "Bineînţeles că nu o voi face. Acum, spui...?"

"Oh, da..." Obrajii lui Jimin au obţinui aceeaşi nuanţă roşiatică pe care a dobândit-o atunci când descria incidentul anterior. "...aşa că atunci, el doar s-a pus pe pat şi mi-a spus să plec, aşa că am făcut-o."

"Asta e frumos din partea lui, presupun." Hoseok îl privi cu colţul ochiului, îngrijorarea fiind gravat în irişi. Grija, împreună cu un amestec de ruşine. Ruşine, împreună cu un amestec de regret. Regret, cu un junghi de dragoste. Nu, nu ca un fel de dragoste slabă și ciudată. Hoseok se consideră un burlac, şi unu mândru de asta. Nu, dragostea pe care a simţit-o era mai mult o dragoste protectoare şi frăţească. O iubire, ştia el, puţini au reuşit să reziste după ce l-au cunoscut pe băiatul care stătea lângă el pe canapea, în viaţa lui.

El regretă că nu poate fi mereu acolo pentru a-şi proteja prietenul de pericole (primejdii cumplite, cum ar fi cele pe care le-a trecut, aşa cum au fost descrise de el) sau nenorociri de orice fel.

Deşi cunoştea copilul încă de la grădiniţă, Hoseok încă se îndoia de funcţionarea creierului şi a gândurilor sale, deoarece, uneori, el făcea un act de o asemenea inocenţă, a devenit greu să te convingi că te uiţi la un băiat de aproximativ douăzeci şi doi de ani. ( cel mai faimos exemplu ar fi atunci când a intrat în camera lui Jimin fără avertisment, găsindu-l astfel jucându-se cu ceşti şi păpuşi de toate felurile.)

Amintirile continuă să-i aducă un zâmbet pe faţa lui Hoseok.

Şi acum asta; un străin care îl salvează pe Jimin, îl bate pe cap şi după îi spune să plece? Ceva suspicios se întâmplă cu siguranţă. Poate străinul ascundea un motiv ulterior; ceva care l-ar putea afecta pe Jimin într-un fel sau altul în timp util? Hoseok nu era sigur. Asta nu înseamnă pentru o secundă că îşi va lăsa garda jos. Vorbind de a lăsa garda jos...

"Hei, ai spus că ai mers cu Jungkook, nu?" Hoseok a aruncat o privire clară asupra celor întâmplate. "Unde a plecat?"

"Oh, el." Un chicot scăpă printre buzele lui Jimin. "El m-a sunat mai târziu, a spus că îi pare rău că a plecat atât de brusc şi probabil că nu va veni acasă în seara asta."

"Sau mâine." Adaugă el ulterior.

"Ce...nu, aşteaptă!" O scânteie îi sclipi în ochii lui Hoseok, când imediat a înţeles sensul. "Ah."

"Ah, întradevăr."

Ambii băieţi au făcut schimb de priviri, după care Jimin a intrat într-o formă de chicotiri extrem de contagioase, urmat curând de acesta.