Extra [2]

797 108 0
                                    

Seokjin era un om ocupat.

Dar cel puţin acum, era un om ocupat fericit şi mulţumit.

Închizând barul şi lucrând ca barista era ceva ce nu ştia niciodată că are nevoie.

Doar o zi de servire a cafelei fierbinţi în atmosfera relaxantă oferită de cafenea a fost suficientă pentru întinerirea simţurilor sale.

El nu părea că a fost acest lucru relaxant întotdeauna.

Acum, o lună mai târziu, în timp ce se uita la cei care vorbeau uşor şi îşi beau cafeaua, în timp ce o melodie se auzea încet, îşi dădu seama cât de fericit e de fapt.

"Hei Jin, cum stau lucrurile?"

Seokjin zâmbi, şi se întoarse spre el, şeful lui, el presupuse.

"Excelent." El răspunse. "Mulţumesc că m-ai lăsat să lucrez aici, Joon."

Cel mai tânăr a zâmbit, iar gropiţele devenind proeminente. "Nu, îţi mulţumesc pentru mâna de ajutor. Acest loc devenea prea popular pentru ca o persoană să aibă grijă în mod corect."

Au împărţit încă un zâmbet, după care Namjoon a rupt contactul vizual şi şi-a dres glasul. "Mă întorc, livrările tocmai au venit."

Seokjin dădu din cap în timp ce absent şterse cu grijă tejgheaua.

În timp ce acesta din urmă se îndepărta, Seokjin îl putea auzi, chemându-l pe noul chelner.

"Jungkook, de câte ori trebuie să-ţi spun, fără mesaje în timpul turei!"

Seokjin a lăsat un pufăit după ce a auzit răspunsul lui Jungkook. "Este iubitul meu, ce ştii tu, nu ai unul!"

"De ce mi-a făcut soarta să lucrez cu amândoi, nu voi înţelege niciodată."

Au continuat să se ciondănească, până când cel mai tânăr dintre aceştia a plecat, legând un şorţ în jurul taliei.

"De ce ai ales slujba asta dacă nu ai nici un interes în asta?" Seokjin îl întrebă nemilos.

Jungkook oftă obosit.

"Datorii." El murmură. "Datoriile şi cheltuielile. Trebuie să iau cât mai multe locuri de muncă, dacă vreau să păstrez apartamentul."

"Am înţeles." Şi Seokjin a făcut. Sincer, poveştile pe care le-a putut spune despre anii săi din tinereţe...

Vorbind de anii din tinereţe-

"Hei, ai auzit de Yoongi sau Jimin în ultima vreme?"

Jungkook clătină din cap, echilibrând o tavă pe palmă. "Ultima dată, erau în Florida. Ei merită, sincer să fiu." El se uită în depărtare, apărând în irişii lui maro un fel de determinare.

"Dă-mi şi cealaltă tavă." El a cerut.

"Eşti sigur? Pare greu."

"Ah bine, calm după furtună, cred?" El rânji şi se grăbi spre mesele desemnate, încărcate acum cu ambele platouri.

Seokjin îl privi zâmbind.

***

"Voi veni puţin mai târziu mâine, e bine?" Seokjin îl întrebă pe Namjoon, în timp ce curăţau, erau pe cale să se ducă acasă.

"Sigur, meriţi." Namjoon aplecă mopul de perete. "De ce, pot să întreb?"

"Doar unele lucruri cu barul, cineva vrea să cumpere locul, pentru un club de noapte s-au ceva de genul."

"Ah, bine."

"Ne vedem mâine atunci." Seokjin se îndrepta spre uşă, când Namjoon strigă dintr-o dată.

"Seokjin, tu chiar nu-ţi aminteşti?" El întrebă, vârfurile urechilor înroşindu-se.

"Să-mi amintesc ce?"

"Uh, în barul tău, într-o noapte?"

O amintire bruscă îi trecu prin minte lui Seokjin.

"O votcă te rog."

"Oh, da scuze, eu doar..." Vocea lui Seokjin se estompă în clipa în care se uită la clientul în cauză. "Oh doamne-"

Gropiţele lui erau frumoase. Încât, în plus de jacheta pe care o îmbrăcase, Seokjin se simţea ameţit.

"Eu...uh. Da, votca vine imediat." În timp ce lucra la băutură, el nu putea să nu se uite decât la străinul atractiv.

"Eşti nou aici?" Întrebă el subtil.

"Da, nu beau prea mult." Străinul a răspuns. "Am nevoie de o noapte liberă, totuşi."

"Noi toţi?" Seokjin îi pune paharul în faţă. "Fii atent. A trebuit să salvez pe cineva dintr-o ceartă."

Acesta din urmă îi împinse paharul.

"... sau poate nu." Seokjin ridică din sprâncene. "Cred că ai spus că nu bei."

"Nu. Încă unul, te rog."

Toate acestea şi mai mult Seokjin e reţinut, şi nu a putut decât să zâmbească.

"Nu, nu-mi amintesc." Răspunse el, un zâmbet foarte evident pe faţa lui. El şi-a aruncat şorţul la cel tânăr şi a mers la uşă, spunând: "Ne vedem, Joonie."

Namjoon îl privea plecând, încercând să-şi înfrângă zâmbetul. El a eşuat totuşi. "Ce dacă, Namjoon." El a înghiţit în sec, şi şi-a ascuns faţa în spatele mâinilor, chicotind pentru el însuşi.

fluffy | yoonminWhere stories live. Discover now