🖤YOU ARE IN MY BLOOD🖤

Capitolul 11

Shawn pov*

Mă joc plictisit cu degetele pe corzile chitării.

Cum dracu de nu m-a văzut!? Cum? Nu cred că sunt cindeva de ignorat în locul ăla. Adică...sunt Shawn și ea ar trebui să se considere norocoasă că vreau să vorbesc cu ea.

A trecut fix pe lângă mine. S-a uitat spre mine,dar ea a fugit repede spre Selena. Așa repede i-a luat tipei să-și facă prietene? O văd de dimineață cu Hailee și după cu Selena? Serios? Lasă că mâine sigur trebuie să-i vorbesc. Trebuie să-i spun ceva... Mâine avem și orele de muzică. Mi-era dor de ele. Sunt singurele cursuri care contează pentru mine. De aia depun atâta efort... Tot ce fac este pentru pasiunea mea de a cânta. Dar vreau să îi împărtășesc ideile cu mai mulți... Dar , nu! M-am învățat minte de data trecută. Am realizat că nu toți îți pot înțelege pasiunea pentru muzică și te treatează diferit. Și nu vreau să-mi aduc aminte acum de ce a fost, vreau să mă gândesc la ce va urma.

-Deranjez? bate sor-mea în ușă.

-Neah! Intră! îi zic.

-Îngândurat, hă? se așează ea pe marginea patului.

-Neah... doar plictisit. răspund eu sec.

-Wow! Nu-mi vine să cred că eu am ce face după ore și tu nu! râde ea.

-Hă?

-Ceva te preocupă dacă până și sora ta iese și tu nu!

-Unde mergi tu? întreb indignat.

-Ies cu o colegă de la școală să ne plimbăm! răspunde ea relaxată, întinzându-se în pat.

-Mama și tata știu? ridic eu din sprâncene.

-Da, Shawn! Știu! Mama și tata știu că tu vi acasă după miezu nopții? îmi întoarce ea întrebarea.

-Curând o să fac 18, deci voi putea veni acasă când doresc! rânjesc eu.

-Nici nu vreau să te întreb ce faci tu până la ora aia! dă ea din mâini.

-Bun! Și nici să nu întrebi! râdem noi.

-Nu m-ar suprinde dacă te-ai droga!

-POFTIM? sar eu.

-Glumeam, măi! Chill !

-Jesus! Aaliyah, ști că ai 13 ani, no? mă întind eu lângă ea.

-Și? Am 13, nu 6 ! Shawn...suntem în secolul XX și copii de vârsta mea știu destule.

-I-auzi! Și cam ce știu „copii de vârsta ta"? mă uit spre ea.

-Ăm...lucrurii! râde ea.

-„Lucruri". Hm....

-Yep!

-Voi , puștilor, nu știți mai nimic! Vă zic eu! Dar nu neg faptul că sunteți mult mai inteligenți decât eram noi la 13 ani. râd eu.

-Atunci cântai ca disperatul prin casă cover-uri. râde ea... Îmi plăcea... zice după.

-Serios? întreb curios.

-Da! Acum de ce nu mai faci ce făceai înainte?

-Pentru că... nu! Simplu! răspund ușor deranjat. Pentru că vremea aia a trecut și oamenii se schimbă.

Nu, surioară. Vremea aia în care fratele tău posta cover-uri pe youtube s-a dus. Am prea multe amintiri neplăcute legate de asta și vreau să scap de astea. De aia m-am și schimbat... Nu ai cum să înțelegi acum cum este cu adevărat lumea și cât de rea poate fi cu tine când văd că ești devotat cuiva... în cazul meu, muzicii. Aș vrea să -ți fi spus ce se întâmplă, poate m-aș fi simțit mai bine, dar știu că nu aș rezolva cu nimic situația dacă ți-aș spune ce s-a întâmplat de fapt. E mai bine să știu doar eu și să-mi văd de treaba mea. Exact... asta e cel mai bine pentru toți. Am devenit cine am devenit, Aaliyah! Scuze... Dar acel frate care umbla prin baie și camere să înregistreze cover-uri... s-a dus... și nu cred că mai poate reveni. Nu acum...