🖤YOU ARE IN MY BLOOD🖤

Capitolul 74

Shawn pov*

Am simțit fiecare vers cum mă lovește ca un ciob în spate. I-am simțit fiecare notă prin tot corpul, cum a ajuns  să mă pătrundă fiecare sunet. Se pare că efectul ei de a mă capta prin felul de a cânta încă a rămas la fel și sunt absolut sigur că nu se va schimba ceva în sensul ăsta. Totuși mă doare. Mă doare faptul că pot să înțeleg așa de perfect mesajul ei și nici nu știu ce să fac sau cum să fiu! Să mă bucur pentru că o văd și suntem așa aproape după câteva săptămâni petrecute la distanță sau să fiu demoralizat pentru că eu sunt ultima persoană pe care ar vrea să o vadă în clipa asta și despre care cântă cu atâta tristețe!? I-am provocat Camilei destule sentimente și trăiri pe care nu trebuia să le aibă la ce persoană bună este! 

Am simțit cum lacrimile-i stau în gât, la cel mai mic pas de a izbugni și i-am savurat fiecare mișcare a degetelor ei fine pe clapele pianului, fiecare clipire lentă plină de sentimentul pur al durerii, i-am simțit vocea gata să cedeze la fiecare început de vers, dar ea este una dintre cele mai puternice ființe pe care le-am întâlnit și a știut cum să își transforme fiecare durere care o apasă în note muzicale...

O ador! Aș putea sta să o ascult și să mă uit la ea oricât de mult ar fi nevoie. Mi-era dor să o pot avea în acelaș loc în care sunt și eu. Acum încep să mă bucur de decizia pe care am luat-o de a veni cu tata aici. Am avut prilejul de a-mi mai alina puțin dorul ăla uriaș pe care nu știu cum să-l controlez. Nici acum nu cred că mă descurc, dar...încerc. Încerc să nu las paharul ăsta jos și să fug fix lângă ea și să o strâng așa de puternic în brațe. 

Mi-e dor de tine, scundo! 

Îmi trec rapid dosul palmei peste ochi, încercând să-mi împiedic plânsul. Urăsc atunci când mi se întâmplă să fiu așa de sentimental și să nu reușesc să-mi gestionez bine emoțiile. Se uită țintă la mine cu o privire pe care n-am mai observat-o la ea până acum...o combinație între uimire, șoc... și teamă!? Îmi transmite atâtea lucruri, doar stând acolo, în fața mea... Nu se aștepta să mă vadă aici, cum nici eu nu mă așteptam să dau de ea în locul ăsta. Și acum nu știu ce să fac. Poate pe dinafară par așa de relaxat și degajat, dar prezența ei aici mă afectează așa cum o afectează și pe ea. Pe dinăuntru simt cum cedez oricărei presiuni. 

Lumea prezentă o aplaudă, iar starea ei de șoc persistă. Este luată în brațe de tatăl ei, iar pe Matthew îl observ cum își strecoară mâna pe spatele ei. Las nervos paharul pe bar și ies la niște aer. Simțeam cum mă încing din ce în ce mai tare și rămân fără suflare ...mai ales să-l văd pe urâtul ăla lângă ea, Dumnezeule... habar nu are cât mă abțin să nu-i iau amicul la bătaie. Asta m-ar face să scad în ochii ei și mai mult decât am scăzut deja și n-am chef de asta. 

Ajung să fac ture ca nebunu în fața localului, lipsit de orice ocupație. Încerc pe cât posibil să mă calmez și gândul că e așa de aproape de mine și mă urăște...și nu pot să mă apropii de ea fără să mă ia taică-su la bătaie... nu mă ajută deloc să-mi revin din starea asta total aiurea pe care o am. Cum să mă comport!? Ce să o las să creadă? Sunt primele două întrebări care nu-mi dau pace. Să încerc să-i vorbesc!? Sau să tac și să mă fac să uit că am văzut-o aici? Vreau așa de tare să ... stau cu ea în clipa asta! Vreau să-i spun tot ce-mi trece prin cap. Vreau să aflu ce gândește despre mine... deși știu că poate o să mă doară. 

Am nevoie de tine, Camila! Mă simt așa ....gol. Mă simt inutil și bântuit de ultimele evenimente din viețile noastre încât... nu mai știu ce să fac sau să spun.  

Îi vorbesc unei Camila din capul meu care mă ascultă indiferent de situație, în timp ce trag puternic dintr-o țigară, eliberând odată în aerul rece de afară atât  fumul cât și tensiunea mea nebună și tot stresul la care sunt pus în clipa asta prin fumul ăsta.