Capitolul 37

182 17 11
                                    

Camila pov*

-Hai, Cami! Fugi să te schimbi și să te odihnești! Mâine ai școală! mă pupă tata pe frunte.

-Bine, papa! Noapte bună! Hai, Sofi! o trag eu de mânăpe scări. Și? Cum ți s-a părut seara? întreb când ajungem în fața camerei mele.

-A fost frumoasă. Și mi-a părut bine să te văd așa de fericită acolo! Să-mi rezervi zona VIP în concertele tale curând! zice și mă bufnește râsul.

-O să notez! ( Să ajung acolo mai întâi). Hai, fugi la somn! Ai școală mâine! Noapte bună! o iau eu în brațe.

-Noapte bună! intră ea în dormitor.

Eu mă dezbrac și-mi iau pijamalele pe mine. Las rochia și blana pe scaun și mă pun în pat, în plapumă. Stau câteva secunde să reiau ce tocmai s-a întâmplat mai devreme. Am cântat într-un loc...ceea ce a fost o premieră pentru mine. Alor mei le-a plăcut la nebunie și acum sigur i-am convins că îmi merit locul la liceul ăsta! Cu fetele mă înțeleg mai bine! Mi-a plăcut atmosfera pe care am creat-o... și clar... Shawn era ultima persoană pe care voiam să o văd acolo. La...barul ăla, cu paharul în mână...cu geaca aia de piele pe care mi-o împrumutase când abia știam cine e...cu părul ăla dat pe spate...și cu șuvița aia ce-i cădea pe frunte... și cu zâmbetul ăla mic în colțul gurii ce-l face să pară și mai arogant decât e...și cum se uita pe scenă la noi... 

Camila! Revino-ți! Există un motiv mult mai plauzibil pentru care a venit acolo! Sigur! Nu a venit doar ca să ...mă vadă pe mine sau pe fete! Sigur face el ceva...și mă enervez pentru că pur și simplu nu-mi pot da seama. Dar ceva are! Nu? Sunt eu paranoică! Spuneți-mi că și voi o vedeți! În fine...e ...târziu și sunt obosită. O să mă gândesc la asta mâine! zic și încep să râd ușor când îmi aduc aminte de ultima lui „replică". 

„ Fugi! Cine știe ce ar crede taică-tu dacă te-ar vedea acum cu un tip ce miroase a alcool..și arătos așa..."

Jesus...e nebun! 

Aș face bine să încetez cu râsul ăsta! Stau câteva secunde...și nup...nu pot! Îmi pun plapuma aproape de față, încercând să mă calmez, dar tot ce pot vedea când închid ochii ...este el...cum stă spriinit de Jeep-ul lui, cu mâinile în buzunar...

Tresar când realizez că-mi vibrează telefonul. Aoleu! Cami...revino-ți! Îmi dau două palme ușoare peste obraji și răspund. Matt...

-Hey, chica! se aude vocea lui entuziasmată, dar joasă.

-Matthew! Hey! Ce faci?

-Uite, în pat! Voiam să văd cum a decurs micul tău show.

-Super! Nu! Mai bine decât super! 

-Seriso? Mă bucur mult atunci! Felicitări! Ce au zis ai tăi?

-Le-a plăcut la nebunie. S-au simțit bine!

-Acum au văzut ei o monstră din ce poate face Camila Cabello!

-Oho! Da!

-Mă bucur că te simți bine acolo, Cami! zice el cu un ton diferit.

-Mersi, dar nu sunt...așa de bine fără tine prin jur. 

-O să dau pe acolo, chill! N-am zis eu că nu scapi de mine?

-Nici nu vreau! râd eu.

-Ah, mi-e așa dor de tine, Cami!

-Și mie, Matt! Nu e la fel fără tine și glumele tale pe aici! Ne-am distra de minune prin orașul ăsta! E cam răcoare pentru noi, dar am lua haine mai groase. spun eu ușor...amuzată, dar tristă.

🖤YOU ARE IN MY BLOOD🖤Where stories live. Discover now