🖤YOU ARE IN MY BLOOD🖤

Capitolul 94

Shawn pov*

Cred că au trecut minute bune de când tot stau să mă uit la ea, dezbrăcată, lângă mine, acoperită de așternut, cu părul ei negru intens împrăștiat pe toată perna, cu expresia aia de somn adânc. Încerc în tot timpul ăsta să mă conving că a fost real tot ce s-a întâmplat aseară. Încerc să cred că nu visez. Nu-mi pot controla zâmbetul ăsta stupid care nu vrea să plece de pe fața mea. Și cred că mai bine ar trebui să stea acolo. Este locul lui pe care-l merită. Îmi las degetele să îi mângâie ușor obrazul. Mă aplec lângă urechea ei și îi dau părul la o parte. Începe să se trezească treptate de la foiala mea. Îmi las nasul peste obrazul ei cald și cred că am lăsat-o să doarmă liniștită suficient.

-Iubire.  șoptesc. Hai, trezirea!

-Mmm...  se strâmbă, păstrându-și ochii închiși.

-Neața, senorita! Haide, trezește-te, Cam! insist eu, punându-mi mâna peste fruntea ei.

-Încă puțin! murmură ea. Cât e ceasul? mă întreabă, încercând să deschidă ochii prea odihniți.

-Șase jumătate. îi zic, uitându-mă rapid la ecranul telefonului de pe noptieră.

-Cât? se miră ea. Ce faci treaz la ora asta? mă întreabă cu vocea ei adormită. Mai dormi. îmi spune și se dă mai aproape de mine, luându-mă în brațe.

-Știu, scumpo că e devreme, dar trebuie să te trezești! o mai rog odată.

-De ce? deschide ochii, privindu-mă încurcată spre amuzamentul meu.

-Dacă mai dormim mult, va bătea Andrew la ușă eventual și atunci chiar nu voi mai avea pe unde să te scot! îi spun, râzând.

-Oh, Dios! Ai dreptate! tresare ea. 

-Ușor! Ai niște timp! E devreme pentru toată lumea. o liniștesc. Doar...îmbracă-te încet, deși nu sunt așa de împăcat cu ideea asta. spun și o sărut, luând-o prin surprindere. 

-Neața! îmi zâmbește și lasă și ea un pupic pe obrazul meu. 

-Hei...

-Hei. ne salutăm în felul nostru ciudat, dar frumos.

-Chiar ar trebui să mă îmbrac! se uită la mine cu zâmbetul ăla și mi-aș dori ca timpul să rămână pe loc în clipa asta.

-Ok, ok...o  las să se dea jos din pat.

-Și...nu te mai uita așa la mine! Te rog! adaugă, în timp ce adună în urma ei cearșaful pe care-l târăște până în baie.

-Și? Care e scuza pe care i-o vei spune mamei tale, Cam? o întreb, în timp ce mă schimb și o pot auzi înjurând în șoaptă în baie.

-N-am nicio idee. spune, ieșind în timp ce-și trage înapoi pe ea cardiganul cu care a venit aseară pe ea.

-Stai liniștită! Va fi bine. o iau încet de mână, trecându-mi degete printre ale ei. Doar, mai așteaptă câteva minute. îmi strecor brațul pe talia ei, trăgându-o aproape de mine într-o îmbrățișare lungă de care am nevoie pentru a mă trezi. 

-Mi-ai lipsit! spune, lăsându-se pe mine.

-Și tu mi-ai lipsit, Cabello! o sărut și îi dau drumul. Du-te tu prima! Ne vedem la masă. 

-Te aștept. spune și se grăbește pe hol.

Închid ușa după ea și încep să mă pregătesc și eu. Mă uit prin valiză și scot niște haine pe care le îmbrac. Ce ar spune Aaliyah să port la o întâlnire când este vorba de Camila? 
Îmi pun pe marginea patului o pereche neagră de blugi, un tricou albastru, o geacă de blugi verde închis, una dintre noile mele achiziții de care sunt destul de mulțumit și merg să fac un duș. 
Dap, încă zâmbesc precum un idot. îmi zic, trecând prin fața oglinzii.