🖤YOU ARE IN MY BLOOD🖤

Capitolul 31

Shawn pov*

-Bună dimineața, doamnă Puth! o salut eu pe mama lui Charlie.

-Hey, Shawn! Hai la masă băieți! ne cheamă ea în bucătărie.

-Mulțumim, mamă! spune puțin apatic Charlie, iar ușa dormitorului se închide.

-Doar nu ești supărat, no? întreb.

-Nu! răspunde el pe un ton care nu-mi transmite nimic. Sunt nedumerit. Cum poți așa de mulțumit de tine când ști ce lucruri faci!?

-Dar ce am făcut mai exact? Asta nu e vina mea, ok? Știu că așa pare...dar chiar nu e! Nu de data asta! mă apăr eu.

-Dar și tu apari pe acolo, Shawn! Ști bine că anu trecut era să afle directoarea că ai adus droguri la balul din vară. Deci eu aș fi stat potolit în banca mea! Dar tu ce ai făcut? Ai fumat liniștit și Camila a ajuns în starea aia. Chiar nu simți măcar puțină vină?

Întrebarea lui mă lovește pentru că știu că nu e vina mea! Dar el e mereu cel corect de aici...

-Nu simt! răspund și plec spre bucătărie. 

Îi dau mesaj mamei că ajung acasă curând și ea, normal că-mi va da o listă cu niște cumpărături și va trebui să trec pe la supermarket. Mă așez la masă și mama lui Charlie ne pune micul dejun. 

-Cum a fost la petrecere, băieți? întreabă ea.

-Super! răspund eu în timp ce Puth își vede de cerealele lui.

-Mhm! murmură el.

-Mă bucur că v-ați distrat! Meritați și voi puțină odihnă. Îmi închipui că un liceu de Arte ca ăsta este destul de extenuant! Adică bietul Charlie muncește la cântece până pe la 3 noaptea. Îi tot spun că nu e bine să se obosească așa... da știu că o face din pasiune.

-Am un prieten talentat, doamnă P. 

-Știu! se uită ea cu dragoste la fiul ei. 

Îmi termin și eu bolul de cereale cu lapte și îi trimit lui Charlie o privire care spune : „Hai că am plecat, mai vorbim și nu mai sta așa supărat că mă enervezi!".

Îmi iau mașina și dau o fugă până la supermarket. Dau drumul la muzică să mă pot relaxa și bat ritmul pe volan. La radio începe piesa aia care-mi plăcea cândva... 

Nick a reușit mereu să scoată piese bune. Într-o zi voi sta lângă el pe un covor roșu la o decernare de premii și ...desigur că eu voi câștiga. Și piesele mele se vor auzi la radio curând. Și voi fi recunoscut pe stradă de toată lumea. 

Gândește tipul care acum umblă cu un coș de cumpărături prin supermarket și se uită la paste. Râd la gânsul ăsta și îmi văd de listă. Ajung acasă pe la un 12 jumate și îi las pungile mamei în bucătărie. 

-Gata, scumpule? o aud pe mama venind.

-Da! răspund leneș și mă târăsc să-mi iau o sticlă cu apă din frigider.

-Cât de mult ai băut? râde ea.

-Poftim? mă întorc și rămân puțin cu fața aia de genu „Ăm...ce naiba tocmai m-a întrebat?" 

-Ai o față ... 

-Culmea... N-am băut decât foarte puțin. 

Am fost ocupat cu o nebună ce s-a drogat din greșeală... da nu din vina mea cum cred toți...