Ice Girl °(Volumul |)

Treizeci Și Sase

Eu:Spune odată Angel!
________________________________________

   După ce se gândește puțin și oftează își ridica privirea la mine.

Angel:De ce m-ai sărutat?

   Întrebarea ei ma ia prin surprindere și nu știu ce as putea spune fără sa complic lucrurile.

Eu:Pentru ca nu știam cum sa te fac sa taci.

  Nu ii puteam spune ca mi-a lipsit atât de mult încât as devora-o acum și ca oricât de mult rău mi-a făcut încă o iubesc. Nu ii pot face asta.
   Nu spunea nimic, se uita la paharul cu apa ce îl avea pe masa și nu spunea nimic.

Angel:Bine,cred ca am terminat. Trebuie sa plec acum.

   Se ridica de la masa însă o opresc. Voiam sa ii spun sa nu mai plece și ea se uita întrebător.

Eu:Voi venii mai târziu la Noah.

   Prost sunt. Aceasta da din cap și pleacă fără sa se mai uite înapoi.

   M-am schimbat  foarte mult după accident și sincer unele amintiri sunt în ceata, mai ales cu ea. Când s-a întors inima mea a luat-o la goana și nu știa ce sa simtă. Nu mai sunt ca înainte, nu vreau sa mai fiu slab... si nu vreau sa o schimb pe ea.
    Cand am aflat de Noah, care chiar este copilul meu nu știam cum sa reactionez pentru ca eu nu sunt pregătit sa fiu tata din nou, mai ales după ce l-am pierdut pe Jonas.. Fac numai greșeli și nu ii pot arata asta lui, însă în urma a câtorva ore petrecute cu el nu mai voiam sa ii dau drumul niciodată.

   Ce simt pentru Angel este complicat. De iubit o iubesc mai mult ca niciodată însă nu știu ce simte ea. Mai ales după ce am gonit-o, viata mea s-a schimbat.

,, Cum ai putut sa ii faci asta? E singura fata care te-a făcut fericit după atâția ani idiotule "

,, După ce s-a deschis, ai reușit sa o îndepărtezi ca un fraier când ea nu îți oferea decât iubire"

,, Nu te mai ajut. Drogheaza-te. Dacă prostia ta e un alt motiv, fa ce vrei însă nu  uita ca este vina ta ca a plecat "

,, Cursa aia te-a schimbat. Nu puteai rămâne acasă? Acum nu erai aici.."

   Astea sunt puținele reprosuri pe care le auzeam de la plecarea ei, reprosuri pe care mi le spuneam chiar și eu deoarece asta era adevărul. A fost nevoie de un singur motiv ca să clachez și sa o iau pe un drum periculos, un drum în care cea mai mica greșeală se plătește, indiferent de cine ești..
     Vezi tu Angel, nu mi-a fost ușor. Nu zic ca ție nu ți-a fost însă pentru mine a fost ca și cum cineva a bătut din palme și mi-a oprit respirația. S-a prăbușit totul în secunda în care ai pășit pe ușa afara , totul a fost ca și cum pierdusem tot și eram nevoit sa trăiesc cu asta.

   Imi pare rău, chiar dacă nu ma auzi. Îmi pare rău că te-am făcut sa treci prin asta și ca am fost un idiot cu un orgoliu la fel de mare ca acum . Te iubesc, chiar dacă tu poate nu mai simți la fel dar nu imi pasa. Nu pot schimba ce simt, nu am putut cât timp ai fost plecata și nu voi putea nici acum. Nu trebuia sa te întorci însă nu regret, am învățat sa respir din nou, chiar dacă tu nu..

  Nu știu cât de bine îți este, nu știu cum te simți sau prin ce ai trecut pentru ca nu am curajul sa te întreb. As vrea atât de mult sa îți simt. bratele micuțe în jurul meu și sa știu ca ești lângă mine, dar este vina mea și nu pot schimba asta. Tu ai plecat pentru totdeauna și nu știu dacă vei găsii drumul înapoi la mine, pentru ca este un drum periculos cu multe obstacole ce te vor face sa te întorci înapoi fără sa te mai gândești a doua oara.

   M-am rididicat de la masa și m-am dus la barul ei. De când a plecat frecventez zilnic locul asta oricât de dureros ar fi.
   Am deschis ușa și am pășit înăuntru. La bar se afla Blue.

Blue:Te-ai întâlnit cu ea? Ma întreabă Blue  ștergând paharele fără sa își ia ochii de la ele.
Eu:De unde dracu ști?
Blue:Pentru ca știu efectul ce îl are asupra ta și în plus se vede.

   Imi dau ochii peste cap și cer un shot.

Eu:Am sărutat-o. Dabea acum își i-a ochii de la pahare se ma fulgera cu privirea.
Blue:De ce ai făcut asta? Măcar o mai iubești sau vrei doar sa o ranesti?
Eu:Nici dacă asa vrea nu as putea sa nu o mai iubesc..
Blue:Stai departe de ea. Ii facem prea mult rău, mai ales acum. Știi bine asta și ai promis atunci.
Eu:Ma cac pe promisiunea aia. Nu pot sta departe de ea.
Blue:Ești pe un drum alunecos Race și eu nu voi fii mereu acolo sa te ajut sa te ridici.
Aiden:Ma voi ridica singur ori ma voi afunda mai tare. Trebuie sa o știu în siguranță și nu îmi pasa dacă voi înfunda  pușcăria pentru asta..
Blue:Ai grija... Suntem frați și trebuie sa am grija de tine, dar nu mai pot... Nu mereu..
Eu:Nici nu trebuie.

   I-am făcut cu ochiul după care am urcat în mașină și am plecat spre Noah. Este târziu acum, am pierdut mult timp. Sper doar sa fie treji.
  Parchez mașina în fata casei și bat la ușa. Când se deschide ma așteptam să fie Angel însă era Julia..

Julia:Race? Întreabă ea cu mâinile la piept. Ce faci aici?
Eu:Am venit la Noah. Tu ce cauți aici?
Julia :Nu e treaba ta.
Eu:Ce a văzut Blue la tine nu știu. Numai gura e de tine.
Julia:Știi ceva? Mai da-te dracu. Și tu ȘI Blue. Sunteți doi handicapați și nu sunteți în stare sa faceți nimic bun.

  Pleaca nervoasa iar eu întru în casa. Era întuneric și nu se auzea nimic. Oare or dormi? E 23:00, normal ca dorm..

-----------------------------------------------
Capitol nou
Yeaaah, capitolul a fost scris din
Perspectiva lui  Aiden. Sper sa
Va placa.
Ly ♥️