Ice Girl °(Volumul |)

Patruzeci Și Trei

Aiden:Te rog Angel. Îmi dai șansa să îți arat ca pot fi mai bun de atât, ca pot fi ceea ce tu si Noah aveți nevoie??
    Întreabă el surprizandu-mă total
.................................................................
Eu: Știu ca poate o sa regret decizia însă oricât de mult am încercat sa te uit nu am putut sa o fac pentru ca tu pur și simplu mi-ai intrat sub piele și mi-ai lipsit mult prea mult.
Aiden:Asta este un da? Întreabă el uimit și emoționat.
Eu:Da!

  A sărit din pat și m-a luat pe sus în brate.
Aiden:Mi-ai lipsit foarte mult iubito. Îmi spune el adancindu-si capul în scobitura gatului meu.
Eu:Si tu mie Aiden.
Aiden:Nu îți voi mai da drumul niciodată. Nu va mai dau drumul  niciodată.
Eu:Sper..

   L-am luat și pe Noah în brate și păream o adevărată familie și chiar eram fericita. Sper doar sa nu fie un alt vis ce se va termina cu mine având  inima franta.

Aiden:Îți promit ca este cât se poate de real și eu te iubesc cum nu am iubit pe nimeni niciodată. Jur. Spune el parca citindu-mi gândurile și un zâmbet îmi apare pe fata.

Eu:Eu trebuie sa îl duc pe Noah la Anne. Te rog sa vorbești cu Blue, dacă nu a plecat pana acum.
Aiden:Bine iubito. Aveți grija. Ne spune și ne săruta pe frunte.

   Mi-am luat cheile de la mașină și am plecat. Deja era și mai frig iar mici fulgi de zăpadă cădeau din cer. De fiecare data când vad zăpadă îmi amintesc de seara în care am fost dusa la închisoare. A fost o seara groaznica pentru mine.

~Aiden~

  După ce au plecat am plecat pe blocul unde Blue își petrece timpul singur. Am urcat scările și cum speram l-am găsit acolo.

Eu:Te-ai gândit ce vei face? Îl întreb eu.
Blue:Oricat as vrea sa plec nu pot. I-am văzut fata speriata când am tipat la Julia și ma durea sufletul. Era atât de frumoasă și fragila. Ma privea cu fata aceea nevinovata și nu știam cum sa reacționez.
Eu:De ce nu te duci la ele? Julia te va ierta.. Sunt sigur de asta.
Blue:I-am făcut prea mult rău. Nu vreau sa o mai fac.
Eu:Știu... Însă are nevoie de tine mai mult ca niciodată. Eu zic sa încerci. Nu pleca pentru ca vei regreta  și nu vei putea da înapoi. Vei trăii întrebându-te mereu.
Blue:Ma întreb cum ar fi fost viata noastră dacă noi nu le cunoaștem.
Aiden:Probabil dezastruoasa însă ele sunt acum, aici și așteaptă sa mergem la ele. Eu sunt cu tine frate, Angel e cu tine și incurand și Julia și Anne. Vom putea fi o mare familie fericita, măcar odată în viata asta fututa. Eu zic ca am suferit destul și am trecut prin multe. Uite știu ca eu nu prea am șanse de supraviețuire împotriva bolii mele însă trebuie să o trăiesc ok?
Blue:Ai dreptate. Mergem?

  Aprob din cap și coboram urcând în masinile noastre și plecând spre casa Juliei.

Când am ajuns am văzut emoția din privirea lui Blue și compătimirea. Am bătut primul la ușa și cea care a deschis a fost mama Juliei. Am intrat în casa însă ea l-a luat în brate pe Blue. Era clar ca nu se aștepta la asta.

Angel:Aiden? Ce cauți aici... Se oprește Angel atunci când îl vede pe Blue și toți ne intoarcem spre Julia.

  Era socata și speriata? Sincer nu știu sigur ce exprima însă știu ca e confuza.

Julia:B.. Blue? Se bâlbâie ea și Angel o tine de mana.
Blue :Julia îmi pare atât de rău. Spune Blue si ii i-a mana într-asa. Te iubesc foarte mult și m-am comportat asa cu tine de teama cu tu deja m-ai uitat. Nu as suporta sa știu ca te pierd și știu ca nu am scuze pentru asa ceva însă crede-mă  ca atunci o făcusem pentru tine, îți jur. Nu as putea sa îți fac mai mult rău pentru ca am nevoie de tine. Nu o sa te fac mereu fericita și știu asta însă îți jur ca nu te voi lăsa niciodată pentru ca te iubesc. Ești soarele din ploaia asta a mea de tristețe și îmi aduci mereu zâmbetul pe buze. Ma faci sa uit de problemele pe care le am si știu ca sunt multe însă știu ca și tu ma iubești și știu ca am tânjit unul după altul.

   Rămăsesem șocat de tot ce a putut spune Blue însă știam ca o iubeste.

Julia:Îmi pare rău Blue..
Blue:Nu ma refuza te rog. O întrerupe el.
Julia:Lasă-mă sa termin. Îmi pare rău că nu am insistat mai mult însă nu credeam ca  ma mai vrei.  Normal ca te iubesc și chiar mi-a fost dor de tine. Spune și îl i-a în brate..

Blue:A.. Anne e aici? Întreabă el cu, capul în pământ.
Julia:Te aștepta, defapt te așteaptă de aproape doi ani. Spune cu un mic zâmbet.

Angel:Cred ca ar trebuii sa plecam noi spune Angel făcând referire la noi.
Blue:Nu! Am  nevoie de voi aici. Striga Blue

Acesta se ridica și o cheamă pe Anne. Când a venit, fata i s-a aprins instantaneu. O analiza și nu știa ce sa facă.

Blue:Anne? Spune el parca   vrând sa vadă dacă este adevărat.
Anne:Tati??! Striga ea socata. Aleargă spre el și ii sare la gat. Începe sa plângă și Blue e neliniștit.

Blue:Nu plânge! Ii spune el și o strânge mai tare.
Anne:Mi-a fost foalte dol de tine tati.

  Lui Blue i-au dat câteva lacrimi și eram chiar fericit pentru ei. Nu l-am văzut de mult timp asa.

Julia:Ati vrea sa plecam mâine un weekend la munte? Întreabă Julia.
Angel:Da ar fi minunat! Striga Angel.. Aiden? Întreabă ea.
Eu:Cred ca da.. Blue?
Blue:Da. Plecam mâine pe la 15:00, ok?
Eu:Da. Eu și Angel vom pleca. Suntem fericiți pentru voi.