Ice Girl °(Volumul |)

Patruzeci Și Unu

Eu:Ce... Ce s-a întâmplat cu Jonas? Nu l-am mai văzut de când am plecat și..

   Ma opresc din vorbit uitându-mă atent la el. Ochii lui deja se întunecasera considerabil și avea o fata de parca ar cauta cele mai chinuitoare moduri de a ma ucide. Am înghițit în sec și așteptam în orice secunda sa se întâmple ceva.

Eu:Aiden? Îl întreb eu îngrijorată.
Aiden:Ha... Ți-ai adus și tu aminte de copilul ala și acum vi sa întrebi de el de parca ți-ar pasa.
Eu:Aiden.. Îmi pasa de Jonas.. Glasul meu era îndurerat.
Aiden:Daca îți păsa, nu plecai atunci. Dabea o pierduse pe Tina și după te-a pierdut și pe tine.

  Se ridicase în picioare și era foarte nervos.

Aiden:Vrei sa știi ce s-a întâmplat cu el? Chiar vrei asta? După ce ai plecat tu am avut atât de multe probleme, apoi accidentul iar când m-am întors acasă după câteva luni bune am aflat ca a fost luat și dus în alta tara. Unde? Nici acum nu am aflat!! E atât de mic  și trăiește singur acolo și eu sunt aici, încercând sa ma apropii de celalalt copil al meu!
   Știi ce doare cel mai tare ? Doar pentru ca l-am auzit la spital cum plângea după mine și după tine.. Ma implora sa ma întorc și i-am auzit țipetele când a fost luat! A fost momentul în care am știut ca sufletul meu se rupsese odată pentru totdeauna. Nu voi afla unde e și probabil acum ma urăște. Trăiește singur într-un orfelinat și nu are viata pe care as trebuii sa o aibă.

   Am început sa plâng, de durere, de vinovăție, pentru ca eu chiar îl iubeam pe Jonas.

Eu:Îmi pare atât de rău Aiden. Nu am știut. Dacă știam nu te mai întrebam acum..
Aiden:Nu plânge. A trecut mult timp de atunci dar încă doare la fel de tare. Ma doare sa te vad plângând și ma doare ca uneori te învinovățesc chiar dacă nu este vina ta.

  Era mult prea sincer și ma surprinde. S-a pus lângă mine și m-a luat în brate..

Eu: Îmi pare rău... Spun eu cu, capul la pieptul lui și lăsând șiroaie de lacrimi sa cada.
Aiden:E okey... Am putut simții o lacrima ce a picat pe fata mea...

Eu:Nu trebuia sa plec. Te-am lăsat sa te duci în jos în loc sa fiu lângă tine pentru ca oricât de mult rău mi-ai facut eu încă te..

  Ma opresc din a termina propoziția pentru ca durea și mai tare.

Aiden:Încă ma ce Angel? Întreabă el uitandu-se la mine.
Eu:Nu contează... Ne-am rănit prea mult unul pe altul, si am suferit prea mult.. Nu înțeleg de ce mereu a fost asa. De fiecare data când eram fericiți se intampla ceva. Mai știi când ai venit după mine în Hollywood, în ziua de Crăciun și ma luasesi și în brate? Atunci a venit politia și m-a luat..

Aiden:Imi aduc aminte tot. Chiar și când am cantat pe scena aceea din parcul de distracții și ai țipat la mine pentru ca nu voiai sa fii văzuta făcând un "rahat" la TV  si am început sa tipam unul la altul.
   Nu as putea uita niciodată, și știu ca ma enervam pentru ca de fiecare data încercăm sa ma indepartez, dar nu puteam sta departe de tine.

Eu:Îmi pare rău că ți-am readus aminte de Jonas, serios. Nu stiam ca s-a întâmplat asta...
Aiden:Nu te mai învinovății pentru ca nu aveai de unde sa știi.. Ma simt prost de fiecare data când ești trista și îmi dau seama ca..

   Făcuse o pauza...
Eu:Ca ce Aiden?
Aiden:Ca nu  îți fac bine și ar trebuii sa ma îndepărtez..

  A durut foarte tare.

Eu:Nu.. Nu fă asta te rog. Noah are nevoie de tine. Te iubesc Aiden și nu am încetat niciodată.

  Nu îmi venea sa cred ce tocmai spusesem.

Aiden:Ce? Întreabă el uimit.
Eu:Ai auzit bine.. Te iubesc.

  Ma pregăteam sa ma ridic și sa plec însă el m-a tras de mana.

Aideb:Si eu te iubesc Angel! Mai mult decât orice pe lumea asta. Mi-ai dăruit cel mai frumos cadou, și în plus îmi faci fiecare zi mai fericita. Prin simplul fapt ca îmi zâmbești ma readuci pe căile fericirii. Nimeni nu m-a făcut sa simt asta vreodată și cât timp am stat departe de tine a fost o povara.
 
   Și-a lipit buzele de ale mele și fiorii din corpul meu au reapărut. Îmi era dor de el, de buzele și atingerile sale. Dintr-un sărut nevinovat a devenit unul sălbatic iar limbile noastre duceau un război.

Eu:Maine voi regreta asta nu? Îl întreb eu.
Aiden:Nu... Voi încerca să mă schimb Angel.
Eu:Eu nu vreau sa te schimbi. Vreau doar sa nu ma ranesti după fiecare moment fericit pe care îl avem. Nu vreau ca mâine sa plâng și sa regret ca te-am sărutat, și ca o sa îmi doresc din nou și din nou..
Aiden:Voi.. Încerca. E ultimul lucru pe care îl vreau.
Eu:Blue!! Strig eu dintr-o data... A venit la tine? Îl întreb eu.

  Acesta zâmbește.

Aiden:Da.. Și a spart câteva lucruri. Dar acum e mai bine.
Eu:Pot vorbii cu el?
Aiden:Nu știu dacă e o idee buna.
Eu:Eu tot o sa vorbesc cu el , mi-a fost prieten odată. Fără el nu cred ca m-as fi descurcat.

  Oftează după care îmi face semn spre ușa. Cioburile încă erau pe jos însă nu dădeam de Blue.
  Am urcat scările și ma uitam prin camere pana când l-am văzut stand într-un colt întunecat. Numai lumina lunii făcea o vizibilitate mica..

Eu:Blue..? Spun eu în șoaptă. Acesta își întoarce privirea și ochii ii sclipeau însă nu zicea nimic.

  M-am dus lângă el și am privit puțin luna.. Era o liniște profunda dar care totodată ma enerva. Nu Îmi place sa îl vad asa.

Imi pare rău că nu mai postez des însă nu am timp și nu sunt chiar okey... Chiar ma simnt foarte rău. Sper sa va placa capitolul.