Cherry Kisses | chensung [română] HIATUS

t r a c k 0 4

PATRU

_

Să spun că Jisung era un dezastru total era puțin spuns.

Tânărul nu se putea opri din a se gândi la incidentul care s-a întâmplat doar cu câteva zile în urmă. Fețele lor erau la doar câțiva centimetri distanță.

Buzele lor erau la doar câțiva centimetri distanță.

Jisung nu s-a putut concentra pe testul său la chimie. Gândurile lui erau încețoșate de un anume băiat pe nume Zhong Chenle. Era enervant, dar nu avea ce face.

Era atât de grav încât a scris din greșeală numele lui Chenle pe foaia sa în loc de numele său. Era atât de aproape să își arunce testul în cealaltă parte a clasei și să iasă din clasă. Apoi s-ar fi dus să-l găsească pe Jaemin, să-l târască afară din clasă lui, apoi să vorbească într-una despre iubirea sa nemuritoare pentru cel mai bun prieten al său la o ceașcă de ceai cu lapte.

Atât de aproape.

Dar s-a abținut și a reușit să răspundă la aproape toate întrebările din test cât de bine a putut. Și-a pus creionul jos pe banca sa și și-a îngropat capul în brațele sale încrucișate.

Cum ar fi trebuit să își ascundă sentimentele acum? Dacă acel mic gest l-a înnebunit atât de tare, atunci sigur avea să-și divulge iubirea pentru băiatu mai în vârstă în orice moment. De aceea l-a evitat 'discret' pe Chenle în ultima vreme. Așa sentimentele sale stupide nu vor mai crește, și așa va putea învăța cum să le controleze. Să le țină îmblânzite și izolate.

Ce era cel mai rău totuși? Jieun era colega lui de bancă la chimie. Deci ea vedea toată chestia asta chiar în fața ei. De asemenea l-a prins pe băiat scriind din greșeală numele lui Chenle în loc de propriul nume.

Clar se întâmpla ceva cu Jisung, și clar avea ceva de a face cu iubitul ei.

Luând o bucată de hârtie, Jieun a început să scrie ceva.

'Hei, ești bine?"

L-a înghiontit ușor pe băiat și a strecurat hârtia către el.

Jisung și-a ridicat capul puțin când fata l-a înghiontit, aruncând o privire la bucata de hârtie împinsă în fața lui. I-a luat câteva secunde să realizeze ce scria pe hârtie.

Luându-și creionul i-a scris lui Jieun înapoi, apoi a împins bucata de hârtie în banca ei.

'Da, sunt bine. Doar obosit.'

Jieun s-a uitat la mesaj, apoi a scris altul sub acesta.

'Destul de obosit încât să scrii numele lui Chenle în loc de al tău?'

Odată ce Jisung a citit mesajul, obrajii săi au început să prindă o nuanță de roz aprins. I-a observat scăparea? Rahat.

'Presupun.'

I-a dat-o fetei. Pentru restul orei, cei doi doar au schimbat bilețele. Când ora s-a terminat, bucata lor de hârtie era plină la maxim cu mesaje la întâmplare.

Să spunem doar că Jisung aproape a fost prins. Atât de aproape, dar mulțumesc Domnului că a sunat clopoțelul. Băiatul doar a zbughit-o pe ușă într-un suflet, lăsând fata sceptică în urmă.

Era atât de concentrat să scape, că a dat peste cineva din greșeală, trimițându-i pe amândoi pe podeaua tare de gresie.

"Îmi pare atât de rău. Ești bine-? Chenle?" Singura persoană pe care nu vroia să o vadă acum.

Jisung s-a grăbit să se ridice, ajutându-l pe cel mai în vârstă să se ridice, de asemenea. Nu a putut să facă nimic decât să amintească poziția în care au fost acum câteva secunde printr-un roz care îi picta obrajii.

"Ce-i cu graba asta, Ji?" Chenle a întrebat, scuturându-se de praf, apoi mutându-se amândoi într-o parte a holului.

"E-Eu întârziam la oră." Jisung a spus deodată.

"Clasa ta e chiar aici." Cel mai în vârstă a spus inexpresiv, îndreptându-și degetul spre o clasă la câțiva metri distanță de ei.

"Păi, presupun că doar eram nerăbdător să învăț despre istoria țării noastre."

"Jisung. Tu urăști istoria cu o pasiune arzătoare." (Și eu, Jisung. Și eu.)

'De ce trebuia să mă cunoști atât de bine, Lele?'

"Acum spune-mi de ce pari atât de panicat? Încă trebuie să vorbim despre incidentul de acum câteva zile când ai aruncat cardul la mine." Până acum holurile s-au golit de elevi, doar ei doi rămânând singuri, vorbind.

"Lele, trebuie să mergem la ore--"

"Oricum nu asculți la istorie deci care e scopul? Iar eu am oră liberă chiar acum, deci ce ar fi să avem o mică discuție huh?" Înainte Jisung ar putea să se opună în vreun fel, Chenle deja l-a târât afară, în curtea școlii.

Cel mai în vârstă era puțin iritat de cum se purta Jisung recent. Întâi, cardul apoi, evitând orice, dacă nu toate, felurile de atingere sau interacțiune cu Chenle. Îl enerva rău, să fim sinceri, și vroia să afle sursa chestiei ăsteia.

Chenle a observat o bancă goală și l-a tras pe Jisung spre es, spunându-i să stea jos înainte să se așeze el.

"Deci, despre ce ai vrut să vorbim?" Jisung a întrebat îngrijorat, îndepărtându-se oarecum pentru a face niște spațiu între el și Chenle.

Cel mai în vârstă s-a întors cu fața către Jisung, privindu-și moartea în ochi, "De ce te comporți așa cu mine Ji? Am făcut ceva greșit?"

"Ce vrei să spui Lele? Mă port la fel ca întotdeauna." Jisung s-a apărat.

"Oh pe bune? Atunci de ce nu mă mai lași să te sărut? Să te îmbrățișez? Să mai fac orice cu tine?" Atunci Chenle și-a admis lui însuși că îi era foarte, foarte dor de Jisung.

În ultimele zile cu absența lui Jisung, băiatul mai în vârstă nu a putut decât să se simtă puțin singur. Sigur, avea fata visurilor sale chiar în fața lui dându-i toată iubirea și atenția posibilă, dar nu părea să fie suficient pentru el. Era confuz, ca să zicem așa.

Presupunea că doar îi lipsea ca cel mai bun prieten să fie în preajma lui.

"Pentru că e greșit Chenle. Toate astea ar trebui să fie păstrate pentru Jieun, și doar pentru Jieun. O iubești și toată atenția ta ar trebui să i-o dai ei, nu mie. Sunt doar prietenul tău cel mai bun, și făcând astea, Jieun ar putea să creadă că se întâmplă ceva și să te acuze de ceva ce nu ai făcut. Vreau să fii fericit,Lele și Jieun te face cea mai fericită persoană posibilă din ce pot să văd. Nu vreau să pierzi fericirea asta din cauza mea, idiotul tău cel mai bun prieten." Fiecare cuvânt care a ieșit din gura lui Jisung, i-a frânt inima și mai tare decât era deja. Ar fi vrut să îi spună lui Chenle că îl vroia pentru el, să o părăsească pe Jisung și să fie al lui, în loc.

Dar asta ar fi fost doar egoist din partea lui. Era viața lui Chenle, și erau deciziile lui Chenle.

"Cine a spus că tu nu ești o parte din fericirea mea, Jisung?"

-🐥-