Cherry Kisses | chensung [română] HIATUS

t r a c k 1 8

OPTSPREZECE

_

"FOLOSIȚI PROTECȚIE!" Jaemin a strigat, urcând în mașina lui Renjun în timp ce le făcea cu mâna celor doi tineri.

"HYUNG, ÎNCETEAZĂ!" Jisung a strigat înapoi, rușinat de remarca lui Jaemin.

Băieții se întorceau înapoi la casele lor, iar Jaemin a decis să meargă cu Jeno și Renjun. Jisung deja știa ce însemna asta, deci nici nu s-a mirat când Jaemin nu l-a urmat înăuntru.

Chenle era prea 'obosit' să plece acasă, deci a decis să rămână la Jisung. Nu era ca și cum tânărul s-ar fi supărat oricum, deoarece aveau multe de discutat după tot ce s-a întâmplat astăzi.

Cei doi și-au luat la revedere de la ceilalți înainte să intre înăuntru. Era clar că atmosfera dintre ei a devenit puțin tensionată și stânjenitoare, ei realizând că erau singuri.

Imagini a ceea ce s-a întâmplat în sala de repetiții și în timpul spectacolului i-au lăsat pe băieți cu multe gânduri. Gânduri despre celălalt, mai exact.

"Mă duc până la baie, vin imediat." A spus Chenle și s-a grăbit către mica încăpere, încuindu-se înăuntru cu gândurile sale țipătoare.

Ochii lui Jisung au rămas pe locul unde Chenle a stat.

Tot ce s-a întâmplat părea prea ireal pentru tânăr. Confesiunea, lacrimile, florile. Chenle însuși.

Și-a pus mâna pe piept, simțindu-și inima bătând nebunește. Doar simplul gând despre el l-a înnebunit pe Jisung. Era nebunesc cât de tare s-a îndrăgostit de Zhong Chenle și să audă că și acesta are sentimente pentru el, Jisung a rămas mut.

Nimic nu se putea compara cu cât de euforic și îndrăgostit era.

Când s-a desprins din gândurile sale, era deja un camera sa. Și-a scuturat capul și și-a ciufulit părul portocaliu închis, făcând niște petale de flori să cadă pe podeaua dormitorului.

Uitându-se la ele, și-a amintit de atunci când l-a dus pe Chenle la grădina aceea cu flori ca să-l înveselească. Și-a amintit cum s-au întins în câmpul de flori colorate. A oftat visător, zâmbind la acest gând.

Chenle e o nestemată. Nimic nu se poate compara cu el. Totul la el părea că scos dintr-un basm. Jisung nici nu putea să înșire toate lucrurile pe care le iubea la băiat. Din momentul în care s-au cunoscut când erau mici, Jisung a știut deja că l-a plăcut pe Chenle, dar nu într-un fel romantic încă.

Cu timpul sentimentele au crescut ca o floarea-soarelui care a înflorit pentru a fi mângâiată de soare. Era devastat când Chenle a început să vorbească despre o fată pe care o plăcea, care era Jieun.

Chestia e că în ziua în care Chenle a decis să i se confeseze lui Jieun, era aceeași zi în care Jisung voise să i se confeseze lui. Cu un mic buchet în mână, a mers la dulapul lui Chenle după școală.

Înainte să fi putut spune ceva, Chenle i-a spus că avea să îi spună lui Jieun ce simte pentru ea. Și să spunem așa, inima lui Jisung a fost frântă. Înăuntrul său, totul era un amalgam de emoții negative. Pe dinafară, însă, un zâmbet fals era așezat pe fața sa.

Cel mai mare l-a întrebat ce ascundea la spate, iar Jisung a râs nervos gândindu-se la o cale să ascundă adevărul.

"Sunt pentru tine ca să i le dai lui Jieun. Da, aveam de gând să îți spun să prinzi tupeu și să îi spui că o placi astăzi, dar văd că mi-ai luat-o înainte."  A spus el, încă râzând.

Chenle i-a mulțumit lui Jisung, un zâmbet larg întipărit pe fața sa, în timp ce a luat buchetul de flori pe care Jisung îl ținea pentru el. Ar fi vrut să spună că erau pentru el, nu pentru Jieun. Dar n-a făcut-o.

În ziua aceea, a plecat de la școală cu spiritul strivit și inima sfărâmată.

Apoi, gândurile de a-l avea pe Chenle pentru el s-au deteriorat încet, acel gând existând doar în fanteziile lui.

Deci, Chenle spunând că avea sentimente pentru el, Park Jisung, erau știri revoluționare. Încă nu-i venea să creadă.

"De ce stai pe podea uitându-te la petale?" Vocea lui Chenle l-a scos din gânduri pentru a mia oară pe ziua de azi.

Tânărul s-a uitat în sus doar pentru a-l vedea pe cel mai mare uitându-se în jos la el cu o expresie curioasă.

"Doar mă gândeam." A răspuns el.

"La ce?"

"La tine."

Cu asta, obrajii lui Chenle au prins o culoare rozalie spre roșu. Și-a îndreptat privirea în altă parte și și-a frecat ceafa. "Chiar știi cum să mă faci să mă simt de parcă inima mea e pe cale să explodeze huh?"

"Presupun." Jisung s-a ridicat, luând câteva petale în mână.

A stat în fața celuilalt, observând fiecare detaliu al feței acestuia. Obrajii lui îmbujorați, ochii plini de timiditate, ticul lui de a-și mușca buza de emoții; doar totul.

"Nu te mai uita la mine, Ji." Cel mai mare s-a plâns, acoperindu-și fața cu mâinile.

"Cum aș putea?" Jisung i-a îndepărtat mâinile de pe față cu grijă, "Am așteptat să mă pot uita așa la tine liber mult timp, știi?"

"Pot să te întreb ceva, hyung?" Privirea celui mai mare s-a îndreptat către cel mai înalt și, la naiba, simțea că o să se topească.

"Dă-i d-drumul." Se încurca în propriile sale cuvinte și, băiete, era stânjenit.

"Știi cum mă săruți mereu pe obraji, pe pas, frunte și așa mai departe?"

Chenle a dat din cap, neavând încredere în vocea lui în acest moment.

"P-Pot să fac la fel cu tine?"

I-a luat puțin celui mai mare să proceseze cuvintele tânărului. O undă de extaz a explodat în pieptul său și putea să spună exact de ce. Asta era ce și-a dorit de cel mai mult timp.

Să fie cu Jisung.

Să-l învăluiască pe tânăr în toată afecțiunea posibilă.

Să fie acolo pentru el când avea nevoie de consolare sau de cineva să fie lângă el.

Să-l iubească necondiționat.

Ochii i s-au îmblânzit, el lăsându-și colțurile gurii să se curbeze într-un zâmbet sincer, apoi a răspuns, "Normal că poți."

-🐥-

Hai sa ne prefacem ca nu am lipsit trei secole ms