When Love Is A Burden || Harry Potter ; Next Generation

Capitolul IV: Surpriza de Halloween

Balul de apropia din ce in ce mai mult. Majoritatea elevilor erau entuziasmati. Ceilalti, erau emotionati, nepasatori sau chiar suparati, din diferite motive.

Cu cateva zile in urma, toti fricosii care nu isi incercasera inca norocul la gasit partenere, decisera ca venise momentul oportun pentru a le intreba.

James incerca de cateva ori cu Alice, insa ea il refuzase mai mult sau mai putin gentil. Deja era resemnat, stia ca nu avea nici o sansa, iar vorbele lui Molly incepeau sa i se auda in cap ca un ecou continuu.

Fa-o geloasa, spusese ea. Va realiza ce a pierdut.

Nu era crud, nu voia sa franga inima vreunei fete doar pentru a o castiga pe a lui Alice, asa ca alese una despre care stia ca nu il vedea in modul acela. Maddy.

O gasi pe Maddy in curte, impreuna cu Lucy. Nu erau chiar cele mai bune imprejurari. Cele doua fete radeau cu pofta, pana cand Lucy il observa pe James. Stiind ca nu mai era cale de intoarcere, James grabi pasul spre ele, intiparindu-si pe buze un zambet strengar.

Le saluta pe ambele fete, insa de atunci se comporta de parca Lucy se evaporase, concentrandu-si atentia pe Madilyn. Stia ca verisoara sa nu se va supara si nici nu va mai incerca sa se bage in vorba, fiind deja obisnuita cu modul lui de a atrage atentia unei fete care nu era singura.

- Vrei sa vi la bal cu mine? intreba el degajat.

Nu astepta un refuz. Niciodata nu fusese refuzat de o fata, cu exceptia lui Alice, care se incapatana sa isi asunda sentimentele fata de el. Cu toate acestea, ezitarea ce aparu pe chipul lui Maddy, fie ea si pentru o secunda, ii provoca un gol in stomac. Imediat dupa aceea, fata ii zambi, durerea din stomac stingandu-se odata cu neincrederea ei.

- Sigur, de ce nu.

Zambetul lui James se largi. Lucy incerca sa nu ii priveasca, insa nu putea. I se pareau asa draguti, cu toate ca amandoi sustineau ca erau doar prieteni, ceea ce erau.

***

- Stii foarte bine ca nu poti merge sigur.

- Si tu mergi singur.

- Da, dar eu am intrebat-o iar ea a refuzat, tu nici macar nu ai incercat sa iti gaesti o partenera.

Cu toate ca regula stricta si universala a bibliotecii era sa nu vorbesti, Scorpius si Albus reusisera sa invete sa vorbeasca abia soptit si totusi clar, insa de cand incepusera sa creasca, glasurile li se ingroseau, iar harsaitul acela jos al vocilor se auzea frustrant de tare, oricat de mult ar fi incercat.

Cu toate acestea, erau intr-un colt ferit, asa ca puteau sporavai in voie, fara a-si face griji ca deranjau sau urmau sa fie deranjati de cineva.

- Si pe cine, ma rog, vrei sa invit? Nu exista absolut nici o fata cu care vorbesc si care sa nu imi fie ruda, se rasti Albus. Bine, nu ca as vorbi prea mult cu sor-mea sau cu vreuna din verisoare, dar ca idee.

Scorpius cazu cateva momente pe ganduri, dupa care fata i se lumina cand ii veni o idee.

- Dupa incendiu, cand ne-am strans la infirmerie cu totii, erai deja acolo impreuna cu Ayla.

Albus se stramba, pretinzand ca nu stia despre cine vorbeste prietenul sau, insa el il cunostea suficient de bine pentru a nu-i face jocul.

- Scunda, Hufflepuff, are parul pe jumatate albastru, replica Scorpius, mimand tot ce zicea, incercand sa nu izbucneasca in ras. Incearca macar, pare de treaba.