When Love Is A Burden || Harry Potter ; Next Generation

Capitolul VII: Jocuri murdare

James si Maddy intrara in baia micuta a dormitorului iar James murmura o vraja care urma sa incuie usa. Maddy se simtea putin stanjenita de situatia in care se aflau, dar o provocare e o provocare.

- Si acum ce facem?

- Vorbim.

Maddy ar fi trebuit sa se simta usurata de raspunsul lui, dar o parte mica si vinovata din ea spera ca el sa duca la capat provocarea.

Ce naiba? Asta nu sunt eu, se certa Madilyn pe sine in minte si isi ridica privirea pentru a o inalni pe a lui.

- Despre ce vrei sa vorbim? il intreba ea.

- Despre orice. Avem sapte minute la dispozitie.

Maddy se sprijini cu spatele de chiuveta si ofta. James veni mai aproape.

- Esti suparata pe mine?

Intrebarea lui o lua cu totul prin surprindere. De ce ar fi suparata? Probabil glumea. Dar nu, in tonul lui se resimtea seriozitatea si ochii ii luceau a ingrijorare si nervozitate.

- Nu, de ce as fi?

- Nu te-ai sfiit sa ma expediezi afara din camera atunci cand ma apropiam de tine. De ce?

Madilyn inghiti in sec si isi feri privirea. Isi amintea perfect momentul cand ea si James stateau unul peste celalalt in patul ei cu o multime de ganduri nefiresti in cap cand ea s-a prefacut ca isi aude colega de camera venind si l-a dat afara.

- Pentru ca venea Roxanne, ti-am spus si atunci.

- Pe naiba! As fi vazut-o cand am iesit din dormitor daca ar fi fost acolo!

James deja ridica tonul mai mult decat trebuia. Maddy se gandea ca prietenii lor ii aud, dar dupa rasetele lor probabil nu erau atenti la ei. Totusi, daca James nu se oprea din tipat, le-ar fi atras atentia.

Maddy nu avea replica la asta. Nu spuse nimic, sperand ca James sa continuie sa vorbeasca, dar nu o facu.

- Daca te deranjeaza atat de tare de ce m-ai intrebat pe mine daca sunt suparata?

- Pentru ca am considerat ca asta ar fi fost un motiv destul de bun pentru chestia aia.

- Trist!

Raspunsul ei fusese din cale-afara de stupid dar era singurul lucru care ii venise in minte si stia cat de enervanta era cand o zicea, dar asta era si scopul: sa-l enerveze. In plus, acesta era modul ei de a transmite subtil ca nu va continua discutia si ca nu ii pasa ce va urma, cu toate ca acum ii cam pasa.

James respira sacadat de cateva ori dupa care trasaturile i se imblanzira.

- Esti foarte draguta cand esti suparata, zise el si facu inca un pas spre ea, iar Maddy era sigura ca, cu toate ca nu se uita la el, James zambea sarcastic.

- Ba nu, nu sunt, ii raspunse evitandu-i privirea.

- Eu decid asta, ii raspunse el si veni atat de aproape incat spatiul dintre ei era aproape inexistent.

Maddy dorea sa ii tranteasca o replica taioasa si sa il impinga de pe ea, dar James Potter lipit de ea o lasa fara vlaga. James profita de slabiciunea ei si actiona rapid: o apuca de talie cu mainile sale reci, pe sub bluza, si o ridica pe chiuveta. Pentru un moment Maddy se temu ca aceasta sa nu cedeze sub ea si sa cada, dar cand buzele lui James se lipira in saruturi umezi si fierbinti pe gatul ei, orice gand i se spulbera. Incaperea parca era mai calda si ziua aceea nu mai parea atat de monotona.

- James... incerca Maddy sa spuna, dar ii iesi ca un geamat. Ce faci...?

James nu raspunse. Isi misca mainile inca reci pe spatele ei, trimitandu-i fiori ca valurile electrice prin tot corpul. Incepu sa o sarute cat mai sus, ajungand la maxilar. Buzele lui erau ca un fel de anestezic pentru ea, o lasau imobilizata si incapabila sa faca sau sa spuna nimic.