When Love Is A Burden || Harry Potter ; Next Generation

Capitolul V: Fugarii

Rose putea auzi tipetele din jur, dar era ca si cum auzea ceva fara sa asculte. Simtea ca brusc picioarele ii erau facute din jeleu, insa ramase dreapta, cu o masca de spaima intiparita pe fata.

Il recunoscu pe baiatul din sac, si simti nevoia sa suspine. Nu ii stia numele, dar il vazuse de multe ori pe holurile Hogwarts-ului. Parul lui avea o nuanta murdara de blond. Fata ii era acoperita de pistrui. Nu avusese decat unsprezece ani.

Copilul murise cu o expresie de groaza mai infioratore decat zgomotele de fundal sau panica generala din salon. Ochii lui erau larg deschisi, albastru-cenusii. Gura ii era intre-deschisa.

Din fericire, nici unul dintre colegii lui nu era de fata. Ar fi fost dureros sa le vada reactia privind trupul neinsufletit al prietenului lor.

Cu toate ca baiatul nu statuse in fata lor mai mult de cateva momente, fusesera suficiente cat sa il remarce toata lumea. McGonagall, impreuna cu profesoara Walker si Neville, il scoase pe copil din Sala Mare, urland peste tipetele elevilor, ordonandu-le sa se calmeze, insa nefiind capabili sa dea si exemplu.

Scorpius isi stranse puternic mainile in jurul trupului lui Rose. Isi roti privirea prin sala, incercand sa vada si reactiile celorlalti. Nu putea sa se uite la corpul neinsufletit al copilului, carat afara de catre profesoul Longbottom.

O vazu pe Sheyla in departare. Rochia ei verde era de o nuanta atat de inchisa incat ii facea pielea sa para alba ca o foaie de hartie, asta sau chiar era mult mai palida decat de obicei. Se uita innebunita in jur si striga frenetic numele surorii sale mai mici. Intr-o fractiune de secunda, in minte ii aparu imaginea cu Sheyla la ora de Divinatie, tinand un cutit lustruit si foarte ascutit in mana, pe sub masa, gata de atac.

Timp de o secunda, Scorpius lua in considerare ideea de a se duce la ea, dar nu il lasa inima. Nici macar nu era sigur ca voia sa stie ce se intamplase cu adevarat si daca acel cutit cu lama ca de oglinda cumva fusese folosit pentru scrijelirea pe pieptul bietului copil.

***

Dimineata insorita ar fi oferit o atmosfera de pace, insa panica in masa din Hogwarts si zvonurile umblatoare te faceau sa simti cum iti ingheata fiecare fibra din corp.

De cand incepuse anul, lucrurile erau haotice. Cat de haotice? Asta depindea de cati ani aveai si pe cine intrebai.

Cei mici ti-ar fi spus ca vor acasa. Cei putin mai mari, pre-adolescentii, se simteau la fel de infricosati, insa aveau putina spranta ca totul se va rezolva. Cei si mai mari, de prin ultimii ani, care vazusera Hogwarts-ul de dinainte, erau de-a dreptul revoltati, dar se conformau situatiei.

Multi plecasera acasa. Aproape jumatate din elevi fusesera luati de parinti. Trecuse o saptamana deja, iar pe zi ce trecea numarul elevilor se micsora.

Scorpius nu reusise sa mai doarma linistit de la bal. Il framatau diferite lucruri, printre care si acea idee stranie ca Sheyla ar fi avut vreo legatura directa cu moartea baiatului.

Ii spusese si lui Albus despre banuiala, dar el nu era de acord cu teoria. Spunea mereu ca, cu toate ca Sheyla era o persoana mediocra, enervanta si manipulatoare, nu era in stare sa ia viata cuiva. O vedea ca pe acea fata din orice scoala care se crede mult mai speciala decat este, care latra, dar nu musca niciodata. Cu toate acestea, orice i-ar fi zis Albus, o parte din Scorpius tindea catre a nu-l crede.

Si asa se face ca intr-o noapte, Sheyla iese pe furis din salonul comun al casei Slytherin, cu Scorpius pe urmele ei. Fata se misca cu agilitate, atat de repede incat lui Scorpius ii era greu sa tina pasul cu ea si sa nu faca nici zgomot. Nu voia sa stie cum ar reactiona ea daca ar afla ca o urmarea.