M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită 2

Capitolul 5

        Diminețile în care mă trezeam lângă Seth erau, probabil, cel mai bun lucru pe care îl trăiam în ultima perioadă.

         De fiecare dată când rămânea la mine prindeam răsăriturile strânsă în brațele lui, lipită de el, și, de cele mai multe ori, când se trezea el înaintea mea, cu o pereche de ochi pătrunzători care mă priveau de parcă aș fi fost centrul Universului și care, imediat, mă făceau să roșesc.

         El nu pleca niciodată înainte să apuc să-i spun "bună dimineața".

         De data asta, totuși, Seth părea mai obosit decât mine — părul ciufulit în timpul somnului îi acoperea ochii închiși, până i l-am îndepărtat, ușor, ca să-l pot privi, buzele îi erau întredeschise și eu puteam să bag mâna în foc că dacă, în mod normal, Seth era, oricum, destul de calm, acum părea că toate grijile pe care le avea i se luaseră de pe umeri și că era, cu adevărat, fericit.

         Dormea ca un copil, senin, relaxat, după mult timp în care tot ce făcuse fusese să aibă grijă de mine, să se asigure că rămâneam în picioare.

          Mi-aș fi dorit să fie fericit, aici, cu mine, să pot să fiu eu motivul pentru care el zâmbea așa de frumos în somn — măcar atât să pot face pentru el, după cât de multe făcuse el pentru mine.

           Speram că aveam să-l fac fericit într-o zi.

           Am încercat să mă desprind ușor din brațele lui, gata să ajung la bucătărie și să-i pregătesc micul dejun așa cum o făcea el, când se trezea înaintea mea, dar mâna lui s-a strâns mai bine pe talia mea, trăgându-mă înapoi la pieptul său.

     — Așteaptă, iubito, a murmurat, începând să se încrunte, cât își strecura mâna sub tricoul meu.

         Iubito?

   — Seth, eu, am început, nesigură de ceea ce voiam să spun, dar m-am oprit, văzând încruntătura tot mai mare de pe fruntea șatenului.

         Visa. Marea lui dragoste despre care vorbisem se întorsese ca un coșmar?

     — Thana..., a șoptit, sugrumat, strângându-mă și mai tare în brațele lui.

          Cine e Thana?

     — Thana, iubito, nu, eu nu... Iartă-mă, iubito, iartă-mă, a murmurat el, repede, agitat, respirând tot mai greu.

          Cine naiba e Thana?

     — Seth, trezește-te, am vorbit, tare, mișcându-l ușor pe băiatul din fața mea, a cărui liniște dispăruse în neant.

     — Thana, iartă-mă, te rog... nu mă privi așa, te rog, te implor, eu nu...

     — Seth!

        Vocea mea a răsunat în camera cu o putere nebănuită.  

         Ochii lui s-au deschis brusc și, privindu-mă, bărbatul și-a trecut mâna prin păr, îndepărtându-se de mine ca să se poată ridica în fund si să-si regleze, ușor-ușor, respirația.

          Ce putuse să-l zguduie atât de tare?

      — E în regulă, Seth, a fost doar un vis, am soptit, ridicându-mă lângă el, cât îi sărutam ușor umărul.

          Șatenul mi-a îndepărtat mâna pe care o așezasem pe brațul lui, în încercarea mea de a-l liniști, și s-a ridicat din pat.

           Fugea de mine. Asta nu se mai întâmplase până acum.

      — Mă întorc, a spus, sec, înainte să iasă pe ușa dormitorului și să o închidă în urma lui.

           Am oftat adânc. Nu știam cine era Thana, dacă era iubita lui sau marea dragoste nereușită despre care vorbisem aseară, acea fată minunată de la început și până la final, dar îmi făceam griji. Văzusem cu ochii mei efectul pe care absența acestei Thana îl avea asupra lui Seth, felul în care îi bântuia visele și cum îl făcea să-și piardă tot calmul din timpul zilei.

          Voiam doar ca Seth al meu să fie fericit. Era evident acum, pentru mine, cel puțin — nu era deloc fericit, iar eu nu știam decât numele unui singur demon de-ai lui.

            Hades mi-a apărut din nou în amintiri, făcându-mă să retrăiesc momentele în care nici el nu voia să-mi vorbească despre Brianna, despre toată povestea dintre ei. Seth și Scorpius erau prieteni "dintotdeauna", cum îmi spusese blondul în zbor spre Verona, iar acum semănau mai mult ca niciodată.

          Nu aveam dreptul să oblig pe nimeni să se deschidă în fața mea, dar nu puteam să nu mă întreb dacă era ceva în neregulă cu mine sau dacă ar fi trebuit să țin și eu totul înăuntrul meu, așa cum se părea că făceau toți ceilalți.

           Când șatenul s-a întors, soarele răsărise de mult timp, intrând în camera mea ca o condiționare a somnului care n-a mai vrut să mă ia deloc.

            Seth m-a găsit lângă fereastră, cu spatele la el și cu ochii ațintiți pe linia orizontului, purtând tricoul pe care-l lăsase să cadă pe jos acum câteva ore.

            Gândurile mă inundaseră și eu îmi permisesem să mă scufund în mijlocul lor, privind felul în care cerul se rupsese de întunericul nopții.

     — Copilule, a șoptit, făcându-mă să mă întorc spre el, ca să dau cu ochii de un Seth care zâmbea în colț, ținând în mână un trandafir roșu.

          L-am privit confuză, încercând să-mi dau seama ce se întâmpla. Nu înțelegeam de ce șatenul mi-ar fi adus flori, cu atât mai puțin un trandafir. Unul roșu.

Ce însemnau toate astea?

Ce însemna gestul lui?

Analizam totul prea mult?

    — Seth? am șoptit, în același mod în care o făcuse și el — nu voiam să rup vraja care se așezase peste noi fără să ne dăm seama.

Poate nu era nicio vrajă, de fapt. Poate doar prezența lui era suficientă ca să simt toate astea.

         Șatenul mi-a întins trandafirul zâmbind în colțul buzelor, înainte să-mi sărute obrazul. I-am luat floarea dintre degete încet, nesigură.

         Ce se întâmpla?

    — Cu ce ocazie...? am continuat să șoptesc, ca mai apoi să mă lipesc de el, făcându-l să-și strângă brațele în jurul meu.

          Haosul din mintea mea dispăruse deodată și singurul gând pe care-l aveam era Seth.

  Cum făcuse asta?

      — Hai să mănânci, copilule, e deja târziu, a vorbit, ignorându-mi întrebarea.

           Felul în care evita să-mi răspundă îmi amintea de Hades, din nou, iar eu nu voiam să mă afund încă o dată intr-o astfel de poveste.

           Am dat scurt din cap, iar Seth și-a împletit degetele cu ale mele, conducându-mă spre bucătăria din care venea un miros delicios de...

      — Clătite! am exclamat încântată, așezându-mă la masă, gata să mănânc toate clătitele din lume.

          L-am auzit pe Seth râzând și m-am uitat la el, roșie în obraji.

     — Mănâncă, micuțo, poftă bună!

          Uitasem totul.

Seth, Thana, Evelyn — ăsta e noul triunghi amoros? Ce părere aveți?