M-am îndrăgostit de persoana nepotrivită 2

Capitolul 80

     Nu știu ce să cred despre faptul că am ajuns să fug de propriul apartament, deși îmi propusesem să-l transform în locul meu sigur, locul meu liniștit, odată ce mă mutasem din casa familiei. Ar fi trebui să găsesc între pereții lui tot ce-mi lipsea în exterior, să pot să mă opresc și să-mi trag răsuflarea aici, înainte să continui să lupt cu Universul.

     Când mi s-au făcut praf toate planurile?

     Când s-au schimbat lucrurile așa mult?

     Prima oară când am trecut pragul acestui apartament, zâmbeam cu gura până la urechi, bucurându-mă că găsisem în sfârșit un loc al meu, că arăta exact așa cum îmi doream și că urma să le dovedesc alor mei că eram perfect capabilă să mă descurc de una singură.

     Acum, nu mai calc în dormitor decât ca să-mi scot hainele din dulap și tot ce văd în fața ochilor e modul în care Hades i-a tras-o Idaliei pe patul meu. Nu pot să-mi imaginez nimic altceva când privesc salteaua și cearșafurile pe care nu le-am atins de la petrecere: doar gemetele lor, completându-se reciproc, doar felul în care unghiile roșcatei i-au marcat spatele lui Hyperion, doar cât de bine păreau să se simtă amândoi, făcând abstracție de mine, de invitați, de petrecere.

     Idalia avusese mustrări de conștiință a doua zi și purtasem o discuție pe care mi-aș fi dorit s-o evit, dar eram prietena ei cea mai bună – așa spusese – iar eu voiam oricând s-o ajut.

      Cel puțin, în ultima vreme.

     Iubitul ei nu reacționase deloc bine la vestea că roșcata îl înșelase cu Malfoy, dar reușiseră cumva să treacă peste și m-am întrebat inconștient, atunci, dacă eu aș fi putut trece peste ceva asemănător.

     Dacă Ethan m-ar înșela, l-aș putea ierta pentru asta?

     Aș putea să-l privesc în ochi și să nu mi-l imaginez cu o altă femeie?

     L-aș săruta fără să mă gândesc că buzele lui au fost pe corpul altcuiva?

     Aș crede că e prezent întrutotul și nu se gândește la nimeni altcineva?

     Nu am găsit un răspuns. Presupun că depinde extrem de mult de ce simt: lui Hades i-am iertat mereu vizitele neprogramate și plecările neanunțate, știind foarte clar că doar mă dădeau peste cap. Pe Seth nici măcar nu-l pot avea în față fără să mă gândesc la ce a plănuit cu Brianna, la felul în care și-a propus să mă mintă doar ca să obțină ce voia.

     Și, până la urmă, ce și-a dorit așa mult? Să mi-o tragă? Să fim împreună, în cea mai mare minciună dintre toate?

     Când trec pragul ușii de la baie, nu pot să mai vizualizez nimic altceva în afară de Abel, de atingerea lui pe pielea mea, de modul în care găsește mereu o cale să mă distrugă.

     De ce nu se oprește?

     Nu i-am spus destul de clar ca nu vreau asta?

     E vina mea? L-am convins cumva că îmi doresc să mi-o tragă pe unde apucă?

     Când m-am întors la editură după petrecere și ne-am trezit amândoi în biroul meu, singuri, cu ușa încuiată de el și cu gura mea acoperită de palma lui, a durut chiar și mai tare decât de obicei. Nu a încercat să fie blând, să mă excite în vreun fel înainte. Nimic din ce s-a întâmplat nu a avut ca scop plăcerea mea.

     Așa îi place lui, dur și fără sentimente?

     O să-mi spună și el că mă iubește, exact cum a făcut Cadunt, înainte să se împuște?