Lupta pt.visurile tale

Capitol 2

Mă trezesc de dimineață.Îmi fac rutina și mă îmbrac așa

Merg spre bucătărie de unde vine un miros placut.Bunica a făcut clatite,preferatele mele.

-Bună dimineața,bunico!

-Bună dimineața!Ți-am facut clatite,preferatele tale.

-Mulțumesc ,bunico!Acum mă grabesc să ajung la serviciu.La revedere bunico!O să mă întorc târziu așa că nu mă aștepta.Culcăte și să nu uiți să îți iei medicamentele.

-Bine.Pa.Ai grijă de tine.

Ies și mă îndrept spre cafenea.Intru și după un timp apar și clienți.Este ora 14 00 stau după tejghea și mă gândesc.Deodată sunt trezită din gânduri de un baiat cu par blond și ochi albaștri.

-Bună aș dori o cafea cu lapte aici și una la pachet fără zahăr.

-Bine.Imediat.

Se așeză la tejghea și mă privea cum fac cafeaua.

-Îmi dai numarul tău de telefon?

-De ce?

-Poate ne-am cunoaște mai bine.

-Nu.

-Bine cum vrei tu.

Nu îmi trebuie iubit.Și oricum eu nu pot iubi.Niciodată  nu m-am îndragostit de nici un băiat.Am terminat cafeaua și i-am dat-o.

-Poftim.

-Mersi!O să ne mai vedem.Pa.

-Pa.

Mi-am plătit și apoi a plecat.

Ethan Pov.

Aud un ciocănit în ușă.

-Intră!Strig ca să mă audă.Îl văd pe Niall că intră cu un dosar și o cafea în mână.

-Ce faci?mă întreabă.

-Bine.Ce-i aia?

-E dosarul lui Emma Horan.Și o cafea făcută de ea.

-Bine,dar de unde ai cafeaua?

-Am fost la ea la cafenea.

-Bine.Îmi întinde dosarul și apoi cafeaua.Iau o gura de cafea și văd că e amară așa cum îmi place mie.Mă uit peste dosar și vad doar doua pagini.

-Doar atât?

-Atât am găsit.

-Bine.

-Dar să știi că i-am cerut numarul de telefon și nu a vrut să mi-l dea,asta înseamnă că nu are nevoie de un iubit.

-Dar eu am nevoie de ea.Ai înteles?

-Da.

-Atunci ieși!

-Bine.

Citeam din dosar și m-au surprins multe lucruri.Ea a făcut facultatea de medicină și muncea în același timp doar pentru a o ajuta pe bunica ei care are cancer.Cred că de asta face lupte pentru bani.Faptul că parinți ei au murit amândoi deodată cred că a devastat-o.Ei au murit într-un accident când ea avea doar 7 ani.Apoi s-a mutat cu bunica și bunicul ei,dar bunicul ei a murit cand avea 14 ani.A suferit mult!Poate prea mult.La fel ca mine.Are 24 de ani.Eu am 25 deci e bine. Acum o să îmi pun planul în aplicare.