Lupta pt.visurile tale

Capitol 9

De dimineață mă trezesc singur în pat.Unde e piticotul meu?O panică mă cuprinde.Merg la baie și văd că nu e acolo.Poate a fugit.Cobor în fugă scările și merg spre ușă.Vreau să merg să o caut.Deodată cineva strigă:

-Unde mergi în pijamale?Vocea era a ei.Ea era în bucătărie pregătea micul dejun.Nu îi răspund.Merg spre ea și o îmbrățișez,dar  ea nu îmi răspunde la îmbrățișare.Oare de ce?De ce e așa rece față de toți?De ce nu zâmbește?De ce?Am multe întrebări despre ea și vreau să le aflu răspuns.Vreau să o fac să zâmbească.Vreau să o fac fericită,dar ea e rece.Orice fac să mă apropii de ea,ea e rece și distantă față de mine.Poate mă urăște.Gândurile îmi sunt întrerupte de o mână ce îmi trece prin fața ochiilor.

-HEI!Pământul către Ethan.

-Sunt aici încă nu am zburat pe marte și chiar dacă zburam crezi că te lăsam aici.

-Bine.Acum îmi poți da drumul?

Încă era în brațele mele.Nu aș vrea să o mai las niciodată,dar trebuie.

-Bine.Ce pregătești bun?

-Am făcut deja.Omletă cu salată.

-Bine.Hai la masă.Mi-e foame.

-Și mie.

O ajut să pună masa,,apoi ne punem și mâncăm tot.Face o mâncare bună.După ce mâncăm o ajut să strângă vasele și să le spele.Deobicei fufele cu care stăteam nu făceau de mâncare.Eu a trebuit să învăț să gătesc și nu mă ajutau nici să strâng masa sau să spăl vasele,cică li se strigau unchiile.Emma e fata perfectă.Ne așezăm amândoi pe canapea.

-Ethan aș putea să merg la lupte diseară?

-NU!!

-De ce?

-Pentu că nu vreau eu.

-Dar cine ești tu?

-Sunt iubitul tău!

-Da,dar vreau și eu să fac bani.Nu îmi place să stau pe bani tăi.

-Nu te las.Și ești iubita mea.E periculos.

-Dar eu nu ți-am interzis să mergi la mafie când mi-ai spus că lucrezi în una.

E adevărat.I-am spus că lucrez cu o mafie,dar nu i-am spus că sunt șeful.Nu a șocat-o când i-am spus asta.Una din fostele mele când i-am spus că lucrez într-o mafie a fost șocată și a a vrut să meargă la poliție.Așa că a trebuit să o elimin,dar asta nu o să fac și cu Emma.Ea mă suportă așa cum sunt.O să o fac să mă iubească.

-Știu,dar nu vreau să te lovești.

-OK!Cedează ea.E drăguță când e supărată.

-Te-ai supărat?întreb eu.

-Da.răspunde înbufnată.

-Atunci hai să scăpăm de supărarea asta.

Apuc să o gâdil la burtă.Ea râde.Ador râsul acesta.Ador să o văd zâmbind.O ador pe ea întru totul.Vreau să o fac fericită toată viața.

-Bine.....Gata.....Oprește-te.........Nu......mai.....sunt......supărată.încearcă să spună printre râsete.

-Bine.Mă opresc și ea i-a o gură mare de aer.

-Ești nebun!

-Nebun după tine.

Râde la afirmația mea.

-Și ce o să facem azi?Doar nu o să stăm toată ziua pe canapea.mă întreabă prințesa mea.

-Nu,prințeso.Am decis să te antrenez puțin la lupte cu mine ca să înveți să mă bați.

-Vrei să te bat?

-Mă referam la altceva.

-La ce?

-Vei afla mai încolo.

-Bine.

-Hai să mergem.

-Bine.

Mergem sus și ne schimbăm în îmbrăcăminte sport.Apoi coborâm la subsol unde este sala de sport.Ne facem încălzirea apoi începem să ne luptăm puțin.

-Mișcăte nu sta într-un loc.spun eu,ea doar aprobă cu capul.

Ne luptăm ceva timp apoi îi arăt niște mișcări prin care m-ar putea învinge într-o luptă.Mergem înapoi sus în camera noastră și fac fiecare pe rând câte un duș.O las pe ea prima ca un adevărat gentălman.Termină repede apoi intru eu.Când ies din baie ea stătea întinsă pe pat și privea pe tavan.Sigur se gândea.

-La ce te gândești?întreb eu.

-La nimic.spune rece și indiferentă.

-Bine.